O enciclică oportună, dar neglijată
11.04.2023, Vatican (Catholica) - „În zilele noastre, oamenii sunt din ce în ce mai mult convinși că orice dispute care pot apărea între națiuni trebuie rezolvate prin negociere și acord, și nu prin recurgerea la arme.” În urmă cu 60 de ani, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, pe când viața sa se apropia de sfârșit, a împărtășit enciclica sa „Pacem in terris”, despre pacea în lume, ca o contribuție la primii pași spre dezarmare și destindere. (Enciclica, „despre instaurarea păcii universale în adevăr, dreptate, caritate și libertate”, a fost publicată pe 11 aprilie 1963 – n.tr.)
Doctrina „războiului just” era terminată și, cu mare realism, Papa din Bergamo a avertizat asupra riscurilor noilor și puternicelor arme nucleare. 60 de ani mai târziu, acel text este încă relevant, dar, din păcate, nebăgat în seamă. Astăzi se pare că am pierdut conștientizarea deplină a cât de devastator ar fi un război nuclear – o înțelegere care a fost vitală pentru cei care erau în viață în aprilie 1963. Astăzi, lumea este sfâșiată de zeci de conflicte uitate, iar un război teribil care a început cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei continuă chiar în inima Europei creștine. Cultura non-violenței se luptă să își găsească locul, în timp ce mulți oameni par să considere chiar și cuvintele „negociere” sau „discuții” aproape blasfemiatoare. Chiar și ideea consolidării unei autorități politice mondiale capabile să favorizeze rezolvarea pașnică a disputelor internaționale a cedat în fața scepticismului. Diplomația pare în surdină, în timp ce războiul și o cursă nebună a înarmării sunt considerate inevitabile.
Și totuși, în ciuda acestui tablou sumbru, principiile enumerate de Papa Ioan în „Pacem in terris” continuă nu numai să provoace conștiințele, ci sunt puse în practică zilnic de cei care nu se predau inevitabilității urii, violenței, tergiversării și războiului. Ele sunt mărturisite de acei „artizani ai păcii” care astăzi își asumă misiunile în Ucraina și în atât de multe alte părți ale lumii, punându-și adesea viața în pericol. Sunt mărturisite de toți cei care iau în serios cuvintele pe care Papa Francisc le-a rostit în Nunțiatura din Kinshasa, atunci când s-a întâlnit cu victimele violenței de nedescris: „Pentru a spune «nu» violenței nu este suficient să evităm actele de violență. Trebuie, de asemenea, să eliminăm rădăcinile violenței, lăcomia, invidia și, mai presus de toate, resentimentele.” Trebuie să avem „curajul de a ne dezarma inima”. (Andrea Tornielli pentru Vatican News)
