Papa Francisc a reflectat asupra Sf. Petru ca stâncă, piatră și pietricică
29.06.2023, Vatican (Catholica) - În discursul de dinaintea rugăciunii Angelus de joi, 29 iunie 2023, solemnitatea Sfinților Petru și Paul, Papa Francisc a reflectat la diferitele semnificații ale numelui primului Papă, despre care a spus că poate însemna „stâncă, piatră sau pur și simplu pietricică”. Mai întâi, Pontiful a reflectat la Petru ca „stâncă”: „în multe momente este puternic și trainic, genuin și generos… Tradiția ne vorbește și despre fermitatea sa în fața martiriului, care a avut loc chiar aici”. De asemenea, a spus Papa mulțimii din Piața San Pietro, „Petru este și piatră, potrivită pentru a oferi sprijin celorlalți… punct de referință credibil pentru toată comunitatea”. Apoi a reflectat asupra lui Petru ca „pietricică”, remarcând că „iese în evidență adesea micimea sa”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul, în Evanghelie, Isus îi spune lui Simon, unul dintre cei doisprezece: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea” (Matei 16,18). Petru este un nume care are mai multe semnificații: poate să însemne stâncă, piatră sau pur și simplu pietricică. Și efectiv, dacă privim la viața lui Petru, găsim puțin din toate aceste trei aspecte ale numelui său.
Petru este o stâncă: în multe momente este puternic și trainic, genuin și generos. Lasă totul pentru a-l urma pe Isus (cf. Luca 5,11), îl recunoaște drept Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu (Matei 16,16), se aruncă în mare pentru a merge repede în întâmpinarea Celui Înviat (cf. Ioan 21,7). După aceea, cu franchețe și curaj, îl vestește pe Isus în Templu, înainte și după ce a fost arestat și biciuit (cf. Fapte 3,12-26; 5,25-42). Tradiția ne vorbește și despre fermitatea sa în fața martiriului, care a avut loc chiar aici (cf. Clement Romanul, Scrisoarea către Corinteni, V, 4).
Însă Petru este și piatră: este stâncă și este și piatră, potrivită pentru a oferi sprijin celorlalți: piatră care, întemeiată pe Cristos, îi sprijină pe frați pentru construcția Bisericii (cf. 1Petru 2,4-8; Efeseni 2,19-22). Și aceasta găsim în viața sa: răspunde la chemarea lui Isus împreună cu Andrei, fratele său, cu Iacob și Ioan (cf. Matei 4,18-22); întărește voința apostolilor de a-l urma pe Domnul (cf. Ioan 6,68); se îngrijește de cel care suferă (cf. Fapte 3,6), promovează și încurajează vestirea comună a Evangheliei (cf. Fapte 15,7-11). Este „piatră”, este punct de referință credibil pentru toată comunitatea.
Petru este stâncă, este piatră și este și pietricică: iese în evidență adesea micimea sa. Uneori nu înțelege ceea ce face Isus (cf. Marcu 8,23-33; Ioan 13,6-9); în fața arestării Sale se lasă cuprins de frică și îl renegă, apoi se căiește și plânge amar (cf. Luca 22,54-62), dar nu găsește curajul de a sta sub cruce. Se închide cu ceilalți în cenacol, de teama de a fi capturat (cf. Ioan 20,19). La Antiohia, se arată rușinat să stea cu păgânii convertiți – și Paul îl recheamă la coerență cu privire la aceasta (cf. Galateni 2,11-14); în sfârșit, conform tradiției legate de Quo vadis, încearcă să fugă din fața martiriului, dar îl întâlnește pe Isus pe drum și regăsește curajul de a se întoarce.
În Petru sunt toate acestea: forța stâncii, credibilitatea pietrei și micimea unei simple pietricele. Nu este un superman: este un om ca noi, ca fiecare dintre noi, care spune „da” lui Isus cu generozitate în imperfecțiunea sa. Dar tocmai așa în el – ca în Paul și în toți sfinții – apare că Dumnezeu este cel care ne face puternici cu harul Său, ne unește cu iubirea Sa și ne iartă cu milostivirea Sa. Și cu această umanitate adevărată Duhul formează Biserica. Petru și Paul au fost persoane adevărate, iar noi, astăzi mai mult ca oricând, avem nevoie de persoane adevărate.
Acum, să ne privim înăuntru și să ne punem câteva întrebări pornind de la stâncă, de la piatră și de la pietricică. De la stâncă: există în noi ardoarea, zelul, pasiunea pentru Domnul și pentru Evanghelie, sau este ceva care se fărâmițează cu ușurință? Și apoi, suntem pietre, nu de poticnire, ci de construire pentru Biserică? Lucrăm pentru unitate, ne interesăm de ceilalți, în special de cei mai slabi? În sfârșit, gândindu-ne la pietricică: suntem conștienți de micimea noastră? Și mai ales: în slăbiciuni ne încredințăm Domnului, care face lucruri mari cu cel care este smerit și sincer? Maria, Regina Apostolilor, să ne ajute să imităm forța, generozitatea și smerenia Sfinților Petru și Paul.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Adresez un salut călduros și o urare specială romanilor, în sărbătoarea Sfinților patroni Petru și Paul! Mulțumesc Pro Loco din Roma, care pentru această ocazie a organizat realizarea de covoare florale de către maeștri ai aranjamentelor florale din diferitele organizații Pro Loco din Italia, manifestare ajunsă la a zecea ediție: le privesc de aici… Au fost aranjate covoare florale foarte frumoase, inspirate din pace, și aceasta ne spune că nu trebuie să încetăm să ne rugăm pentru pace, în special pentru poporul ucrainean, care este în inima mea în fiecare zi.
Reînnoiesc salutul meu față de delegația Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, care a participat la sărbătoarea de astăzi, și trimit o îmbrățișare iubitului meu frate, Sanctitatea Sa Bartolomeu. Vă salut pe voi toți, începând de la credincioșii veniți pentru a-i sărbători pe Arhiepiscopii mitropoliți, pentru care astăzi am binecuvântat pallium-urile; și apoi grupurile care provin din Brazilia, Croația, Mexic, Nicaragua, Polonia, Statele Unite ale Americii și din diferite localități italiene. Urez tuturor sărbătoare frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
