Papa Francisc: Spiritualitatea lumească, între pericolele cu care se confruntă preoții și Biserica
08.08.2023, Vatican (Catholica) - Spiritualitatea lumească este una dintre cele mai periculoase ispite cu care se confruntă preoții și Biserica, deoarece „reduce spiritualitatea la aparență”, deconectând-o în același timp de Evanghelie, a avertizat Papa Francisc într-o scrisoare recent publicată, adresată preoților din Roma. Spiritualitatea lumească „ne face să fim «lucrători ai spiritului», oameni îmbrăcați în forme sacre care, de fapt, continuă să gândească și să acționeze conform modei lumii”, a scris Sfântul Părinte. Mesajul a fost comunicat într-o lungă scrisoare publicată luni de Vatican, dar care a fost datată 5 august, memorialul dedicării Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma. Papa este Episcopul Romei și a scris scrisoarea pentru a oferi ceea ce a descris ca fiind mângâierea unei „întâlniri fraterne”.
În comentariile sale despre spiritualitatea lumească, Pontiful s-a inspirat puternic din reflecțiile teologului și Cardinalului Henri de Lubac din secolul XX, care a scris că invazia spiritualității lumești în viața Bisericii ar fi „infinit mai dezastruoasă decât orice simplă moralitate lumească”, deoarece spiritualitatea lumească „corupe [Biserica] prin subminarea însuși principiului ei”. Papa Francisc a scris că spiritualitatea lumească începe să se instaleze în viața preoților nu doar prin tentațiile de mediocritate, putere și influență și slavă deșartă, ci și prin „intransigența doctrinară și estetismul liturgic”, care au aparența religiozității și chiar a iubirii față de Biserică, dar care, în schimb, caută gloria umană și bunăstarea personală. „Cum să nu recunoaștem în toate acestea versiunea actualizată a acelui formalism ipocrit pe care Isus l-a văzut în anumite autorități religioase ale vremii și care, în cursul vieții publice, l-a făcut să sufere poate mai mult decât orice altceva?”, a scris el.
De asemenea, a profitat de ocazie pentru a aborda mai în profunzime una dintre preocupările sale perene, clericalismul, pe care l-a descris ca fiind „o formă specifică” de spiritualității lumești. Sfântul Părinte a scris că clericalismul dă în mod fals impresia că preoții sunt „superiori, privilegiați, plasați «sus» și, prin urmare, separați de restul poporului sfânt al lui Dumnezeu”, ceea ce, potrivit lui, denotă „o boală care ne face să pierdem memoria Botezului pe care l-am primit”. Bazându-se pe profetul Ezechiel și pe Sfântul Augustin, le-a mai spus clerului roman că nu trebuie să caute în primul rând „laptele” câștigurilor materiale și nici „lâna” laudelor și a recunoașterii lumești, ceea ce subminează „spiritul preoțesc, zelul pentru slujire [și] dorința de a se îngriji de popor”. A criticat, de asemenea, „un spirit clerical” în rândul laicilor, manifestat prin elitism, posesivitate față de propria slujire și o concentrare spre interior, care, potrivit lui, duce la pierderea bucuriei și a gratuității, dar și la creșterea criticii și a mâniei.
Antidotul împotriva spiritualității lumești și a clericalismului, a scris Pontiful, este „să privim la Isus răstignit, să ne fixăm în fiecare zi ochii asupra celui care s-a golit pe Sine și s-a smerit pentru noi până la moarte”. A privi la rănile lui Isus, a spus Papa Francisc, ajută clerul să învețe „că suntem chemați să ne oferim pe noi înșine, să ne facem pâine frântă pentru cei flămânzi, să împărtășim călătoria celor obosiți și oprimați”. „Nu este vorba de a reveni la o bună observanță sau de a reforma ceremoniile exterioare, ci de a ne întoarce la izvoarele evanghelice, de a descoperi energii noi pentru a depăși obiceiurile, de a introduce un spirit nou în vechile instituții ecleziale”, a scris Papa Francisc. În fine, i-a încurajat pe preoții romani să colaboreze cu laicii pentru a iniția „forme și căi sinodale” care să ajute la dezbrăcarea clerului de valorile lumești, astfel încât „mângâierea Domnului să ajungă cu adevărat la toți”. „Fie ca Biserica Romei să fie un exemplu de compasiune și de speranță pentru toți, cu păstorii ei mereu, mereu gata și disponibili să dăruiască iertarea lui Dumnezeu, ca niște canale de milostivire care să potolească setea omului de astăzi”.
