Sinodul este o reflecție asupra modului în care Biserica poate merge în lume
18.10.2023, Vatican (Catholica) - Postind și rugându-se pentru pacea în Orientul Mijlociu – ca răspuns la apelul Patriarhului Pierbattista Pizzaballa – Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor și-a continuat marți discuțiile pe diverse teme, printre care rolul femeilor, slujirea Episcopilor, contribuția laicilor și posibilele reforme ale dreptului canonic. Dr. Paolo Ruffini, președintele Comisiei de informare a Adunării Generale, a prezentat un raport despre activitatea Cardinalilor, Episcopilor, preoților, persoanelor consacrate și laicilor, reuniți din 4 octombrie în 35 de mese circulare în Aula Paul al VI-lea, în cadrul briefingului zilnic din cadrul biroului de presă al Sfântului Scaun.
Alături de el s-au aflat patru invitați: Arhiepiscopul de Rabat, Cardinalul Cristobal Lopéz Romero; Episcopul Anthony Randazzo de Broken Bay, Australia, și președinte al Federației Conferințelor Episcopale Catolice din Oceania; precum și profesoara Renée Köhler-Ryan și iezuitul nigerian Agbonkhianmeghe Emmanuel Orobator, printre cei mai cunoscuți teologi la nivel internațional. Toți patru participă la primul lor Sinod și s-au declarat fericiți și îmbogățiți de această „experiență” de ascultare și învățare.
La începutul briefingului, dr. Ruffini a vorbit despre drumul participanților la Adunarea Generală, care au primit marți un exemplar al exortației apostolice a Papei „C’est la confiance” despre Sfânta Tereza. Luni și marți, a precizat prefectul Dicasterului pentru Comunicare, participanții au discutat subiectele prevăzute de modulul B2 din „Instrumentum laboris” privind „coresponsabilitatea în misiune”. „Coresponsabilitate” este cuvântul propus pentru a fi introdus în locul lui „cooperare” în dreptul canonic, pentru care s-a cerut o „revizuire”. Modificarea nu trebuie să fie o revoluție, ci o evoluție. „Legea în sine, desigur, se poate schimba atunci când se schimbă nevoile Bisericii pentru care a fost pregătită”, a subliniat Episcopul Randazzo, el însuși specialist în drept canonic. El a precizat că unele aspecte ale legii „pot fi adaptate în funcție de necesitățile anumitor comunități, situații și circumstanțe”.
În ceea ce privește reformele, participanții Adunării Generale au discutat despre posibilitatea deschiderii diaconatului pentru femei, clarificând mai întâi „natura însăși a diaconatului”. În ceea ce privește rolul femeilor în Biserică, dr. Ruffini a spus că „s-a amintit că Isus a asociat femei cu suita Sa” și „s-a pus întrebarea dacă nu ar fi posibil să se prevadă că femeile, care au dat prima vestire a Învierii, ar putea, de asemenea, să țină omilii”. „S-a spus și că atunci când femeile sunt prezente în consiliile pastorale, deciziile sunt mai practice și comunitățile mai creative”, a continuat dr. Ruffini, citând un proverb citat în sală: „Când vrei să se vorbească despre ceva, organizează o adunare de bărbați, dar dacă vrei să faci ceva, organizează o adunare de femei”.
Cu toate acestea, deși rolul femeilor în Biserică a fost un punct central al discuției, cu siguranță nu a fost singurul sau chiar predominant, așa cum nici problema preoției femeilor nu a fost predominantă până acum. Profesoara Köhler-Ryan a descris astfel de întrebări ca fiind ceva „de nișă”, care nu reflectă neapărat nevoile reale ale femeilor din ziua de azi. „Cred că se pune prea mult accent pe această chestiune [a hirotonirii femeilor întru preoție]”, a spus ea. „Și ceea ce se întâmplă atunci când punem prea mult accent pe această chestiune este că uităm de ceea ce femeile, în cea mai mare parte, au nevoie în întreaga lume”, inclusiv locuință, hrană, îmbrăcăminte și un viitor pentru copiii lor. „Ele vor să aibă un viitor, și încă un viitor în care să fie primite în Biserică, iar toți cei pe care îi cunosc și îi iubesc să fie primiți în Biserică.”
Rapoartele grupurilor de lucru și ale intervențiilor individuale s-au axat și pe alte aspecte: importanța parohiei („care nu este o stație de serviciu, ci un loc de comuniune”) și a comunității; slujirile laice, care „nu sunt o soluție pentru lipsa de preoți” și „nu ar trebui să fie clericalizate”; și slujirea prestată de preoți, de care comunitatea de botezați nu se poate lipsi. O atenție similară a fost acordată marți dimineață slujirii Episcopului, care poate fi văzut ca o figură paternă ce îi însoțește pe credincioși și care își exprimă dragostea, grija și preocuparea, potrivit lui Sheila Pires, secretara Comisiei pentru informare.
Episcopul trebuie să promoveze dialogul interreligios și ecumenic, trebuie să gestioneze finanțele, aspectele economice și juridice și, tocmai pentru a nu fi împovărat de astfel de probleme, a spus Pires, s-a propus ca, în „stil sinodal”, să poată primi ajutor de la colaboratori și experți. „Episcopul trebuie să înțeleagă că el singur nu este Dieceza. El nu poate face totul de unul singur, are nevoie de asistență”, a adăugat ea. Adunarea a analizat, de asemenea, formarea continuă a Episcopilor și relația dintre Episcopi și cler, și cu noii Episcopi, și a subliniat faptul că Episcopii nu trebuie să evite să asculte victimele abuzurilor. În schimb, trebuie să existe timp și spațiu pentru acest tip de ascultare, a spus Pires.
Numeroase puncte și teme au fost abordate. Cu toate acestea, Adunarea nu a ajuns la concluzii cu privire la aceste chestiuni, cel puțin nu în această primă fază, care, a precizat Cardinalul López Romero, reprezintă doar jumătate dintr-un parcurs care a început în octombrie 2021 și va continua și în 2024. „Ceea ce trăim aici, la Roma, nu este Sinodul”, a spus Cardinalul, amintind de miile de întâlniri trăite în ultimii doi ani între parohii, Dieceze și comunități religioase la nivel global. „A meritat”, a spus el. „Am reușit cu adevărat să lucrăm cu cenușa pentru ca o nouă flacără să poată fi aprinsă. În acest stadiu, nu trebuie să ne așteptăm la propuneri. Mai avem încă cel puțin un an de lucru și sunt aproape sigur că vom avea teme de făcut. Apoi vom trage concluzii pentru a ajunge la propuneri mai concrete.”
Prof. Köhler-Ryan a vorbit, de asemenea, despre un moment „interesant”, ba chiar „foarte interesant”, pentru viața Bisericii. „Cred că ceea ce se întâmplă acum la acest Sinod este faptul că avem ocazia, ca Biserică Universală, să ascultăm foarte multe voci diferite, iar accentul pus pe ascultarea împreună, într-un mod rugător, a fost foarte important”, a spus ea, adăugând că, în opinia sa, „implicarea laicilor” este „unul dintre cele mai semnificative puncte despre acest Sinod”. Profesoara Köhler-Ryan a spus că Sinodul este „o oportunitate extraordinară de a avea o idee despre unde ne aflăm ca Biserică universală și de a avea o idee despre faptul că, în unele privințe, suntem foarte, foarte asemănători în întreaga lume”. „Avem o învățătură universală și încercăm cu adevărat, în multe moduri diferite, să ajungem la cei care s-ar putea să nu știe despre Cristos, despre Maica Sa și despre Biserica noastră”, a spus ea. Și încercăm să facem acest lucru în diferite moduri, a continuat ea, inclusiv prin intermediul tehnologiilor digitale, recunoscând în același timp că există populații care încă nu au acces la ele.
Episcopul Randazzo a continuat această temă: „Când vorbim despre comunicarea digitală și sinodalitatea lumii digitale, trebuie să ne amintim că ar putea exista o insulă pe lângă care trece ocazional o navă cu combustibil. Dacă nava nu ajunge, nu mai au combustibil, generatoarele lor nu funcționează, nu pot conecta un computer, dacă au unul, sunt izolați.” Prin urmare, Episcopul i-a îndemnat pe oameni să nu privească lucrurile „în mod european”, adică să considere de la sine înțeles că toată lumea are taxiuri și trenuri pentru a ajunge dintr-un loc în altul sau, de exemplu, pentru a merge la parohie. Vorbim de comunități, chiar și în aceeași regiune, care pot fi la o mie de kilometri distanță. Episcopul Randazzo a spus: „Una dintre experiențele cu adevărat minunate pe care le trăiesc la Sinod este aceea de a sta la masă și, de asemenea, de a împărți ocazional cafeaua cu oameni care vin din toată lumea, care nu sunt doar din Europa, care nu provin doar din comunitățile europene tradiționale ale Bisericii.” „Mi se pare foarte sinodal”, a spus el. „Și cred că o genialitate a Sfântului Părinte este că acest lucru nu este ceva care se naște în vid.”
Părintele Orobator a fost de acord cu Episcopul Randazzo, glumind că acest eveniment bisericesc este unul dintre lucrurile pentru care teologii „trăiesc”, și anume pentru a face parte dintr-un proces din care să se extragă resurse. „Rămân convins că procesul va fi probabil mai important decât rezultatul”, a spus el. Pr. Orobator a adăugat: „Cred că acesta este genul de cadru și de mecanism care ne-ar putea conduce, ca o comunitate numită Biserică, să experimentăm un nou mod de a fi, în care oamenii, indiferent cine sunt, indiferent de statutul sau de poziția sau situația lor în Biserică, sunt capabili să facă parte dintr-un proces în care nu numai că sunt ascultați, dar sunt capabili să contribuie la un proces de discernământ.” În același timp, a dat mărturie despre „diversitatea Bisericii și despre a extrage din înțelepciunea care este atât de bine încorporată în această diversitate, de a trage din intuițiile și din darurile unice pe care această diversitate le oferă Bisericii”.
Diferența, așadar, poate fi văzută ca o virtute. Există multe „divergențe”, de fapt, care apar între participanții la Sinod, dar, a precizat Cardinalul Lopéz Romero, „nu sunt niciodată ciocniri între facțiuni” și nici măcar „ostilitate și animozitate”. Logica este aceea de a dialoga, nu de a „răspunde celuilalt”. Și nici nu presupune să se răspundă jurnaliștilor: „Sinodul nu este conceput pentru a răspunde la întrebările unui jurnalist sau altuia, ci este conceput pentru un discernământ al Bisericii care decurge dintr-un proces”, a declarat dr. Ruffini ca răspuns la o întrebare a unui reporter. Adică este vorba de un discernământ „asupra modului în care Biserica poate să meargă în lume”.
Tocmai vorbind despre relația dintre adunare și informație, un jurnalist prezent în sală a subliniat faptul că unele chestiuni – în primul rând privind femeile și primirea persoanelor LGBT+ – nu trebuie catalogate drept simple construcții jurnalistice, ci chestiuni care sunt aproape de inima multor oameni credincioși care au „investit” timp și energie în timpul fazei consultative a procesului sinodal tocmai pentru a avea o reflecție serioasă asupra acestor subiecte – oameni care acum așteaptă răspunsuri. În acest sens, dr. Ruffini a precizat că aceste probleme „sunt subiect de conversație”. A spus că Sinodul nu este cu siguranță doar „o masă rotundă” și cu siguranță nu este „un talk-show”, ci „o conversație în Duh”. El a precizat că Adunarea Generală va produce „un raport de sinteză care va fi trimis înapoi la poporul lui Dumnezeu și apoi va exista o altă Adunare”. Este încă un proces lung care, așa cum a spus Cardinalul Lopéz Romero, necesită „răbdare și speranță”.
