Întru mulţi ani! Preafericite Lucian
23.05.2006, Blaj (Catholica) - S-a născut în Eparhia de Maramureş, la 23 mai 1931, în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare, al zecelea din cei doisprezece copii ai familiei Petru şi Maria (n. Breban), buni creştini români uniţi, în casa cărora se trăia o intensă viaţă creştină catolică. A urmat studiile primare I-VI în localitatea natală [1938-1944], apoi liceul Gheorghe Şincai din Baia Mare, clasele I-IV de liceu [1944-1948]. Prin reforma învăţământului din anul 1948, se scoate religia din toate şcolile din ţară; dar mai ales având în vedere că prin Decretul nr. 358 din 1948 al Marii Adunări Naţionale, Biserica Română Unită cu Roma este suprimată cu brutalitate şi scoasă înafara legii, elevul Lucian, pentru că nu-şi mai vedea realizabil visul şi dorinţa de a se pregăti şi a deveni preot, se retrage din liceu.
Astfel începe biografia primului Arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice din România. Textul integral poate fi citit pe situl BRU.ro. Împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani este anunţată pe situl amintit, spunându-se: „Cu acest prilej aniversar, întreaga Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, deopotrivă clerici şi laici, îi urează Întâistătătorului multă sănătate întru plinătate de haruri, cântându-i tradiţionalul `Întru multi ani, Stăpâne!`”
În 1955, Episcopul Martin Aron de Alba Iulia a acceptat în mod excepţional în Institutul Teologic Romano-Catolic cinci tineri greco-catolic, printre care şi Lucian Mureşan. În anul IV de studii, cei doi au fost convocaţi la rectoratul institutului, unde li s-a comunicat, de către rector, că sunt exmatriculaţi de către Departamentul Cultelor şi că în timp de 24 de ore sunt obligaţi să părăsească nu numai Institutul, ci şi oraşul. Pentru Lucian Mureşan exmatricularea a coincis cu începutul persecuţiei şi urmărirea de către Securitate. Timp de un an a bătut la porţile întreprinderilor miniere şi ale şantierelor de construcţii, fiind respins pe motiv că a fost teolog catolic. După un an de tatonări a reuşit să se încadreze ca muncitor necalificat în cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde a lucrat aproape 10 ani. Persecuţiile au continuat între timp. La 19 decembrie 1964 a fost hirotonit de către Episcopul auxiliar al Maramureşului, Dr. Ioan Dragomir. A devenit astfel preot clandestin, continuând, în acelaşi timp, să lucreze mai întâi în cariera de piatră şi apoi la Direcţia de Drumuri şi Poduri. După hirotonirea sa ca preot, a început pastoraţia clandestină, ocupându-se cu predilecţie de tineret şi cu deosebire de cei ce doreau să devină preoţi.
În martie 1990 a fost numit Episcop de Maramureş, fiind consacrat la 27 mai 1990 la Baia Mare. Ceremonia de consacrare a fost prima care a avut loc în libertate, după 1989, de faţă fiind peste 20.000 credincioşi, pe esplanada Monumentului Ostaşului Român, împodobit simbolic cu un imens rozariu de garoafe roşii. La 4 iulie 1994 a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Arhiepiscop al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, succedând Eminenţei Sale Cardinal Dr. Alexandru Todea, a cărui sănătate l-a obligat să se retragă. La 27 august 1994 a fost instalat la Blaj. La 16 decembrie 2005, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea l-a ridicat la demnitatea de Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, odată cu ridicarea Bisericii Mitropolitane sui iuris la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră, prin Bula Ad totius Dominici gregis. A fost intronizat ca Arhiepiscop Major la 30 aprilie 2006, în prezenţa Prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Preafericirea Sa Ignaţiu Moussa I Cradinal Daoud, şi a Excelenţei Sale Mons. Jean-Claude Périsset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova.
