Semnal de alarmă: creştinii din Orientul Mijlociu dispar
17.05.2006, Vatican (Catholica) - Oficialul Vaticanului responsabil cu politica externă a atras atenţia asupra situaţiei „în mod special nefericită” a creştinilor din Orientul Mijlociu, în cadrul intervenţiei sale din 17 mai, la reuniunea Consiliului Pontifical pentru Migranţi. Arhiepiscopul Giovanni Lajolo, secretarul Vaticanului pentru relaţiile cu statele, a subliniat în acest sens faptul că prezenţa creştină în Orientul Mijlociu s-a „redus considerabil” în ultimii 30 de ani.
Citând statistici realizate anual de Vatican prin Nunţii Apostolici, prelatul a spus că de exemplu în Irak populaţia catolică este astăzi 10% din cât era în 1973, iar în Irak 30% faţă de acelaşi an. În Siria, prezenţa catolică a scăzut de la 2,6% din întreaga populaţie la doar 1%; în Israel şi în teritoriile palestiniene, a scăzut de la 1,9% la 1%. În unele ţări din regiune, mulţi creştini trăiesc doar temporar, a observat Arhiepiscopul Lajolo. Dar în alte naţiuni, populaţia creştină are o îndelungă istorie. El a citat în special exemplul Irakului, unde o străveche comunitate creştină, datată dinaintea musulmanilor, este acum pe cale de dispariţie datorită emigrării.
„Ministrul de externe” al Vaticanului mai remarca faptul că în multe ţări în care islamismul este religia dominantă, creştinii se căsătoresc frecvent cu musulmani şi că drepturile lor sunt puternic diminuate de legea islamică. „Protecţia creştinilor în ţările majoritar-islamice” este una dintre cele mai delicate probleme cu care se confruntă Biserica, a spus Arhiepiscopul Lajolo, dezvăluind apoi faptul că exodul creştinilor din regiune este agravată de numărul mare de familii care trebuie „să îşi părăsească ţara datorită încălcării drepturilor lor fundamentale”. În faţa acestor probleme, Biserica trebuie să acţioneze ferm, nu retrăgându-se ci „luând poziţii clare şi curajoase de afirmare a identităţii creştine”. Este nevoie de o strategie fermă, a explicat Arhiepiscopul, deoarece „după cum ştim bine islamismul radical exploatează orice poate fi interpretat ca semn de slăbiciune”.
Arhiepiscopul Lajolo a făcut o distincţie clară între cerinţa respectării libertăţii religioase şi continuarea dialogului inter-religios. Acest dialog, a explicat el, trebuie să aibă loc între liderii religioşi şi nu între guverne, „chiar dacă aceste iniţiative pot să fie facilitate de liderii politici”. În spaţiul politic este esenţial să se construiască înţelegerea separării care trebuie să existe între religie şi guvern, înţelegere care nu este peste tot acceptată în Orientul Mijlociu. Oficialul Vaticanului a spus că naţiunile occidentale şi organizaţiile internaţionale trebuie să se alăture într-o campanie de convingere a naţiunilor islamice despre importanţa recunoaşterii drepturilor fundamentale ale omului, incluzându-se drepturile minorităţilor religioase şi libertatea religioasă a tuturor cetăţenilor.
