Călugăriţa descrie miracolul atribuit Papei Ioan Paul al II-lea
17.05.2006, Roma (Catholica) - Călugăriţa franceză care a fost vindecată de boala Parkinson, atribuind miracolul mijlocirii Papei Ioan Paul al II-lea, şi-a spus întreaga poveste. Fără să îşi dezvăluie identitatea, ea explică vindecarea din mai 2005, la puţin timp după moartea Pontifului de origine poloneză. Mărturia ei a apărut în periodicul „Totus Tuus”, înfiinţat special pentru a oferi informaţii despre beatificarea defunctului Papă.
Identitatea călugăriţei este păstrată încă secretă deoarece oficialii Bisericii doresc să ţină situaţia sub control şi să evite implicaţiile emoţionale în anchetă. Cazul ei este luat acum drept miracol şi este anchetat pentru a fi folosit în beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Vindecarea „este un mare mister, dificil de explicat în cuvinte”, scrie călugăriţa franceză în cel de-al doilea număr al revistei „Totus Tuus”. Ea explică faptul că în 2001 a fost diagnosticată cu boala Parkinson. Boala s-a agravat, iar suferinţa i-a cunoscut un apogeu odată cu durerea pe care a simţit-o la moartea Papei. „Am pierdut un prieten care m-a înţeles şi care mi-a dat tăria să merg mai departe”, îşi aminteşte ea. „Dar eram sigură de prezenţa sa activă.”
La 13 mai 2005, la împlinirea a 24 de ani de la încercarea de asasinat asupra Papei, călugăriţa a fost bucuroasă când a aflat că Papa Benedict a deschis cauza de beatificare a predecesorului său. A doua zi comunitatea ei a început o campanie de rugăciune, cerând tuturor membrelor ordinului religios (neidentificat de asemenea) să se unească în rugăciune. Surorile s-au rugat Papei Ioan Paul al II-lea pentru a mijloci vindecarea călugăriţei suferinde. La câteva ore după ce a început rugăciunea, călugăriţa şi-a dat seama că poate să scrie fără durerile mari pe care le simţea până atunci. La două luni după moartea Papei ea s-a ridicat din patul în care fusese ţintuită de boala Parkinson.
Sora spune că nu a mai simţit „nici durere, nici rigiditate”. Simţind dorinţa puternică de a se ruga în faţa Preasfântului Sacrament, ea a îngenuncheat în adoraţie timp îndelungat, simţind o profundă pace interioară. A meditat la misterele de lumină introduse de Papa Ioan Paul al II-lea. Rugându-se, a mărturisit călugăriţa, a simţit că are putere fizică şi flexibilitate cum nu mai simţise de mulţi ani. Apoi a participat la Liturghie în sărbătoarea Preasfintei Inimi, dându-şi seama în mod categoric că a fost vindecată. Medicul i-a confirmat că nu mai are nici unul din semnele bolii, vindecarea neavând explicaţie medicală. „Am simţit că am renăscut”, a spus ea. „Astăzi pot să spun că Papa care a părăsit această lume este acum foarte aproape de inima mea.”
