Papa s-a întâlnit cu preşedintele Chavez
11.05.2006, Vatican (Catholica) - Primindu-l în audienţă pe Hugo Chavez, preşedintele Venezuelei, Papa Benedict al XVI-lea a făcut apel pentru respectarea drepturilor catolicilor din această ţară. Printre îngrijorările exprimate astăzi de Sfântul Părinte s-au numărat probleme precum numirea Episcopilor de către Biserică, marginalizarea religiei în şcoli şi independenţa presei catolice. Audienţa de 35 de minute a fost prima întâlnire între Papa Benedict şi Chavez, acesta din urmă fiind cunoscut pentru ciocnirile pe care le-a avut cu liderii catolici în ultimii şapte ani de când este preşedinte.
Un comunicat dat publicităţii de Joaquín Navarro-Valls informează următoarele: „În cursul întâlnirii, preşedintele i-a prezentat Papei proiectele privitoare la schimbările sociale ce au loc în ţara sa. Papa Benedict al XVI-lea i-a atras apoi atenţia preşedintelui asupra unor anumite teme de interes particular pentru el. În primul rând a reiterat necesitatea respectării libertăţii Sfântului Scaun de a numi Episcopi şi şi-a exprimat speranţa că Universitatea Catolică Santa Rosa de Lima îşi va menţine mereu identitatea catolică.” Navarro-Valls a continuat: „Sfântul Părinte şi-a exprimat îngrijorarea privind proiectul de reformă în educaţie, ce pare a nu oferi spaţiu predării religiei. El a cerut ca programele de sănătate publică să sprijine principiul fundamental al apărării vieţii dintru începuturile ei.”
„A subliniat de asemenea importanţa independenţei mijloacelor de comunicare catolice. Preşedintele Hugo Chavez a asigurat că va analiza cererile Sfântului Părinte şi şi-a exprimat angajamentul de a depăşi toate formele de tensiune respectând pe deplin drepturile tuturor. La final, Sfântul Părinte i-a înmânat o scrisoare personală preşedintelui, în care sunt rezumate grijile sale pastorale pentru binele ţării.”
Orice intalnire a unui lider politic cu Suveranul Pontif este premiza unui dialog al carui miez transcende crusta protocolara a intalnirilor diplomatice la nivel inalt.
Cu toate acestea, nu consider ca intrevederea dintre Sfantul Parinte si presedintele Venezuelei va ameliora situatia Bisericii. Si aceasta pentru ca proiectele celor doi interlocutori sunt diametral opuse.
Pentru Chavez, imaginea primeaza. Histrionismul sau este dublat de necesitatea de a acumula „puncte„, formale chiar, in disputa cu Washington-ul. Biserica este deci, pentru regimul pe care il conduce, cel mult un instrument.
Se poate invoca precedentul Castro ignorandu-se deosebirile majore. Se poate spera ca la Caracas Biserica va reusi sa se bucure de drepturile firesti. Si ca acestea ii vor fi respectate pe deplin. Ar fi insa suficient?
Cu riscul retrezirii spectrului „teologiei eliberarii„ se poate vorbi de autentic crestinism in afara democratiei? Nu risca el sa devina, pe fondul unui regim autoritar, simplu element de recuzita?
Se cuvine a nu uita lectia Pinochet si nici experimentele socialiste ale lui Evo Morales. Cat de viabil poate fi un „ghiveci„ crestino- marxist?
Cat despre intentii, oricat de interesante sau generoase, sunt incapabile sa suplineasca realitatea.