PS Iosif Păuleț: Să ne oprim, să ascultăm, să mergem împreună
13.02.2024, Iași (Catholica) - „Când ne gândim la Postul Mare, în general, în mintea noastră răsună în mod spontan cuvinte precum: cruce, jertfă, renunțare, post, austeritate, pomană. […] Postul Mare este mult mai mult decât atât. Nu este un timp al tristeții, ci al bucuriei și al regăsirii de sine în prezența lui Dumnezeu și în comuniunea fraților.” Aceste cuvinte sunt ale PS Iosif Păuleț, Episcop al Diecezei de Iași, din mesajul său pentru Postul Mare. Făcând trimitere la mesajul papal pentru aceeași perioadă liturgică, PS Iosif s-a oprit la „trei verbe, care sunt, de fapt, tot atâtea angajamente pe care să ni le luăm la începutul Postului Mare, astfel încât să putem trăi bine și cu folos acest timp de har: să ne oprim, să ascultăm, să mergem împreună.”
„Să ne oprim! Pentru a ne putea da seama de sclaviile noastre și pentru a regăsi drumul spre libertate, este nevoie, înainte de toate, să ne oprim. Să ne oprim, mai ales, în rugăciune și în reculegere interioară, lăsându-ne atinși de privirea milostivă a lui Dumnezeu. Să ne oprim din agitația vieții de fiecare zi pentru a găsi mai mult timp pentru Domnul, pentru noi înșine, pentru familia și prietenii noștri, pentru cei care suferă și au nevoie de sprijinul nostru. Să ne oprim pentru a ne odihni și a regăsi bucuria de a merge înainte cu curaj. În tăcere, să intrăm în noi înșine, să ne eliberăm de superficialitate și egoism și să îi facem loc lui Dumnezeu, pentru ca el să intre și să rămână mereu cu noi.”
„Să ascultăm! Dacă ne vom opri și vom rămâne în tăcere, vom fi capabili și să ascultăm. Să îl ascultăm, înainte de toate, pe Dumnezeu care dorește să vorbească inimilor noastre prin Cuvântul său. În acest sens, să găsim timp pentru a participa cât mai des la Sfânta Liturghie și la devoțiunea Căii Sfintei Cruci. Să îi permitem Domnului să ne vorbească, să ne aline, să ne încurajeze. Cuvântul său nu amenință și nu răzvrătește. Cuvântul său este plin de iubire și compasiune. Dar, în același timp, să îi ascultăm și pe frații noștri. Suntem obișnuiți să vorbim și vrem să ne facem auziți. Mai ales în Postul Mare să încercăm să lăsăm mai mult spațiu celorlalți, ascultându-i. Să îi ascultăm în special pe cei care trec prin momente de dificultate din cauza bolii, a singurătății, a vârstei înaintate.”
„Să mergem împreună! Oprindu-ne, ascultând glasul Domnului și ascultându-ne unii pe alții, ne vom redescoperi drept Biserică, familie a lui Dumnezeu, chemată să meargă împreună prin pustiul acestei vieți, pentru a ajunge la Ierusalimul ceresc. Să nu lăsăm ca oboseala, temerile și prejudecățile noastre să ne blocheze calea pe care o avem de parcurs împreună cu bucurie. Așa cum ne invită Papa Francisc, «să se vadă bucuria pe fețe, să se simtă parfumul de libertate, să se elibereze acea iubire care face noi toate lucrurile, începând de la cele mai mici și apropiate. În fiecare comunitate creștină se poate întâmpla aceasta.»”
