Fanteziile din „Codul lui da Vinci” şi realitatea istorică (II)

28.04.2006, Verona (Catholica) - Aşteptarea mediatică creşte în vedere apariţiei în curând pe marele ecran a transpunerii cinematografice a lucrării „Codul lui da Vinci” de Dan Brown. Pentru a demasca presupusele „adevăruri” din opera romancierului american, Editura „Fede & Cultura” a dat la tipar de puţin timp un volum intitulat „Codul dezvăluit”, cu subtitlul „Fanteziile din `Codul lui da Vinci` şi realitatea istorică” (96 de pagini). ZENIT l-a intervievat pe autor, istoricul Marco Fasol, profesor de filozofie la Institutul „Stimmate” din Verona, de asemenea specialist în istoria Noului Testament. Traducerea interviului a fost făcută de pr. Mihai Pătraşcu şi a apărut pe situl Ercis.ro. Astăzi vă oferim a doua parte a interviului.

– Cum a fost primită cartea?
– Am rămas literalmente uimiţi de succesul editorial al lucrării Codul dezvăluit! Într-o săptămână cele 1.200 de copii tipărite erau deja epuizate. Acum a ieşit a doua ediţie (2.000 de exemplare), semn că poporul creştin este înfometat de acea cunoaştere care dă fundament istoric propriei credinţe. Textul vrea deci să răspundă la provocarea lansată identităţii noastre creştine, patrimoniului nostru cel mai adevărat şi profund. Cartea mea nu vrea să demonizeze relatarea lui Dan Brown, ci profită mai curând de ocazia oferită de un roman de succes pentru a clarifica şi a explica cu competenţă ştiinţifică diversitatea între fanteziile unui inventator şi documentaţia unui istoric.

– Dacă ar trebui să explicaţi într-o frază conţinutul lucrării dumneavoastră, ce aţi spune?
– Codul dezvăluit este o critică eficace adusă fanteziilor lui Brown. Cu rigoare istorică şi documentare ştiinţifică este precizată imensa cantitate de coduri pe care ni le-au transmis Evangheliile de-a lungul secolelor. Este vorba de circa 5.300 de manuscrise, care – dacă sunt confruntate cu puţinele zeci de manuscrise din alte texte din antichitate – reprezintă o cantitate enormă şi în măsură să confere o credibilitate sigură textelor Evangheliilor canonice. Sunt definite şi celelalte criterii de autenticitate ale izvoarelor istorice: atestarea multiplă, relatarea martorilor oculari ai evenimentelor, compatibilitatea cu contextul cultural al epocii, coerenţa narativă şi consecvenţială a faptelor. Sunt precizate în mod analitic şi motivele excluderii Evangheliilor apocrife ca izvoare necredibile din punct de vedere istoric şi străine de contextul cultural al Palestinei din primul secol.

– Oferiţi-ne un exemplu al acestei „critici eficace” adusă lui Dan Brown.
– O atenţie deosebită este rezervată istoricităţii primei vestiri (kerygma) despre învierea lui Isus, adevărat nucleu genetic al credinţei creştine, ca răspuns la pretenţia lui Brown conform căruia „toate religiile sunt falsificări”. Istoricitatea primei vestiri creştine este documentată cu dovezi filologice care pot fi referite la substratul aramaic al Evangheliilor şi a unor texte pauline (este esenţială analiza contextului semitic din 1Cor 15,1-8). Sunt valorizate şi dovezile de „plauzibilitate explicativă” care văd în înviere unicul eveniment în măsură să facă plauzibilă răsturnarea din dezamăgirea din Vinerea Sfântă la entuziasmul primei vestiri pascale.

– Oricum, la puţine zile de la apariţia filmului despre „Codul lui da Vinci”, credincioşii ar trebui „să se înarmeze” cu explicaţii argumentate despre credinţa lor…
– Chiar aşa este: Codul dezvăluit vrea să fie util nu numai pentru a răspunde la acuzaţiile defăimătoare aduse creştinismului şi pentru a risipi îndoielile şi perplexităţile pe care le poate provoca un roman, ci şi pentru cateheza creştină în parohii, care trebuie de acum să se îmbogăţească şi cu un discurs ştiinţific despre izvoarele istorice.