PS Claudiu: Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Darul trimis Episcopiei noastre și Bisericii prin preoți
02.05.2024, Cluj (Catholica) - În Joia Mare, 2 mai 2024, în săptămâna în care timpul Bisericii se inversează și, urmând Calea Crucii, se îndreaptă spre Răsăritul Învierii Domnului Isus, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca la orele dimineții s-a celebrat Vecernia cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, în prezența Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, împreună cu mai mulți preoți, între care preoți vicari, preoți din Curia episcopală, preoți care celebrează în Catedrală.
Sfânta și Marea Joi este ziua dedicată, prin tradiție, Euharistiei și Preoției instituite de Domnul nostru Isus Hristos la Cina cea de Taină și, totodată, slujirii, după exemplul Mântuitorului care a spălat picioarele ucenicilor săi, spunându-le: „Căci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să ca să spălați picioarele unii altora.” (In 13, 14). Pentru a urma modelul lui Isus, Episcopul de Cluj-Gherla a spălat picioarele a 12 studenți ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” și tineri din ASTRU-Cluj.
În cuvântul de învățătură din cadrul celebrării Preasfinția Sa Claudiu a pus în lumină misiunea preoțească, demnitatea, responsabilitatea, și, nu în ultimul rând, dificultățile unei asemenea slujiri. A spus: „Aș vrea să mulțumesc lui Dumnezeu pentru Darul pe care l-a trimis Episcopiei noastre și Bisericii prin preoți”. Ierarhul a urat preoților prezenți „haruri bogate în misiunea frumoasă, dar dificilă de multe ori, pe care au primit-o de la Dumnezeu”. Și, pornind de la lecturile din cadrul celebrării, s-a oprit la modul în care Domnul Isus a arătat ucenicilor Săi cum trebuie să își împlinească misiunea încredințată lor: prin slujire. Pentru că, a arătat, „dacă Isus spală picioarele ucenicilor și noi suntem datori să ne spălăm picioarele unii altora”. Iar în Evanghelia cu Cina cea de Taină, se poate vedea „și frumusețea darului primit: primim Pâinea Vieții și Potirul mântuirii, Trupul și Sângele Domnului”. Dar, tot în acest moment apare Iuda, cel care pleacă să îl vândă pe Isus. Mai mult, în fața pătimirii și a morții Sale, „Isus are nevoie de confortul prietenilor săi, de ajutorul lor. Și, cu toată bunăvoința și cu toată promisiunea pe care tocmai au făcut-o, Petru și ceilalți împreună cu el, nu reușesc să îl ajute, adorm. Isus le cere din nou ajutorul, și ei din nou adorm.” În fața acestor scene din Sf. Evanghelie, Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat: „Toate aceste momente ne vorbesc despre misiunea pe care preoții o au, slujitorii lui Dumnezeu o au, de entuziasmul, dar și de slăbiciunile lor”.
Citând dintr-o conferință despre rolul Bisericii Greco-Catolice, ținută la Roma, a Episcopului de Oradea Vasile Hossu (1919-1997), Ierarhul prin care și Preasfinția Sa Claudiu a primit (la 23 iulie 1995) consacrarea preoțească, a sintetizat două ispite pe care ucenicii Domnului le au. Cea dintâi constă în reacția lui Petru atunci când Isus a fost prins, aceea de a scoate sabia. Este „ispita de a lupta cu armele lumii, de a ridica sabia așa cum ridică sabia conducătorii acestei lumi. Și Isus îl roagă, îl îndeamnă pe Petru să lase sabia.” „Pe de altă parte”, a spus, „avem reacția celorlalți ucenici care fug, care îl abandonează pe Isus. Și, spunea Preasfințitul Vasile Hossu, între aceste două ispite trebuie să se situeze misiunea Bisericii, știind să le evite pe amândouă: pe de o parte, să evite să facă un pact cu lumea, să evite să îl abandoneze pe Isus în maniera lui Iuda, sau în maniera celorlalți ucenici. Și, de cealaltă parte, să evite ispita de a încerca să aplice legile și manierele acestei lumi. Nici una nici alta nu este calea Bisericii, nu este calea preoților.”
Iar „calea preoților și calea Bisericii este calea arătată de Isus care își asumă misiunea primită de la Dumnezeu. Și chiar dacă potirul este amar, și, în rugăciune, Isus îl roagă pe Tatăl, dacă se poate, să ia de la El acel potir, rugăciunea lui Isus se încheie: «Dar facă-se voia Ta, nu voia Mea»„. Sunt cuvintele în care, a subliniat Preasfinția Sa Claudiu, „se regăsește misiunea Bisericii și misiunea preoților”. De aceea, a continuat, „pe de o parte, ne bucurăm și mulțumim Domnului pentru vocațiile la preoție, pentru preoții aici prezenți și pentru toți cei pe care nu îi vedem astăzi aici fiind în misiunile lor, în parohiile lor, în bisericile lor, pe de altă parte aș vrea să vi-i încredințez în rugăciune pe toți preoții și să mă încredințeze și eu împreună cu ei. Pentru că e nevoie de multă rugăciune pentru a ține în mână potirul pe care Dumnezeu ni-l încredințează. Este o misiune frumoasă, o misiune atât de înaltă, să știi că vorbești oamenilor și Isus vorbește prin tine, să știi că atingi oamenii și că Isus îi atinge prin tine, să știi că mângâi cu un cuvânt, o dezlegare, și că Isus mângâie și dezleagă prin tine” – astfel, preotul este și poate fi cu adevărat un „alt Isus” pentru fiecare om.
Episcopul de Cluj-Gherla subliniat, însă, că misiunea preoțească „are nevoie de susținerea și de rugăciunea personală și, bineînțeles, și poate mai mult decât atât, de rugăciunea voastră, a credincioșilor. Sunteți chiar datori să vă rugați pentru preoții voștri, pentru cei care vă sunt aproape cu slăbiciunile lor, cu umanitatea lor, dar prin care Isus este prezent în mijlocul vostru”. Iar în acest timp al Săptămânii Mari și Sfinte, timp în care în mod tainic Dumnezeu împlinește „o nouă facere a lumii”, Preasfinția Sa Claudiu a chemat la întărire în credință, la rugăciune, la a-i cere Domnului „astăzi în mod cu totul special, harul de a fi adevărați ucenici ai lui Cristos. Indiferent dacă misiunea noastră trece prin cruce, sau trece prin acest potir amar, știm că Isus a trecut înaintea noastră pe această cale, a suferit, a luat asupra Lui păcatele noastre și prin moarte ne-a deschis tuturor calea spre Înviere.”
