Papa Pius al XII-lea a cântărit şi varianta unei demisii
14.04.2006, Roma (Catholica) - Papa Pius al XII-lea era conştient de planul lui Hitler de a-l răpi şi de aceea a pregătit o scrisoare de demisie în caz că ar fi căzut în mâinile naziştilor. Cel puţin aşa afirmă autorii unei noi cărţi germane despre amintitul Pontif. Autorii, Werner Kaltefleiter şi Hans Peter Oschwald, spun că în acea scrisoare Papa afirma că dacă va fi capturat se întoarce la statutul de Cardinal, pentru a uşura alegerea unui succesor.
Agenţia italiană ANSA aminteşte în ştire că într-un cotidian german au apărut deja pasaje din această nouă carte. Reacţiile nu au întârziat să apară: pr. Peter Gumpel, istoric iezuit ce lucrează la cauza de beatificare a Papei Pius al XII-lea, a confirmat planurile de demisie ale Pontifului. El este însă sceptic în ceea ce priveşte existenţa unei scrisori de demisie. Pr. Gumpel crede totuşi că a existat un „acord verbal” care să permită o schimbare rapidă şi uşoară a conducerii la Vatican, în caz că Papa Pius al XII-lea ar fi fost răpit.
Cartea „Spione im Vatikan” analizează eforturile germane împotriva Vaticanului, începând din timpul celui de-al doilea război mondial şi până astăzi. Cartea acordă o atenţie specială naziştilor lui Hitler şi apoi comuniştilor ce i-au urmat, în procesul lor de subminare a Bisericii. Autorii spun că Hitler a autorizat cu entuziasm raidul deasupra Vaticanului, din 1943. Ostilitatea lui Hitler, subliniată de carte, şi hotărârea Papei Pius de a contracara planurile naziştilor – inclusiv prin demisia sa -, contrastează cu pretinsele ipoteze conform cărora Pius al XII-lea ar fi fost „Papa lui Hitler”.
Mă bucură faptul că, odată cu trecerea anilor, este reabilitat unul din cei mai huliţi pontifi ai secolului XX. Adevărul este ca mingea aruncată în apă, oricât nu ar fi împins la fund, are tendinţa de ieşi la suprafaţă. Papa Pius al XII-lea a avut personal neşansa de a fi pontif în perioada a mari dictatori şi a celui de al doilea Război Mondial, dar el a fost şansa Bisericii lui Cristos, care a rezistat mult şi datorită lui. Demisia lui ar fi încurcat cu totul planurile lui Hitler, dar Dumnezeu nu a permis pângărirea unui slujitor al Său. Şi astfel, Pius al XII-lea i-a „înmormântat„ pe toţi cei care vreodată l-au hulit, fie că era vorba de Hitler sau de Stalin. Mare este Dumnezeu.
Intentia papei Pacelli probeaza un aspect esential al majoritatii Suveranilor Pontifi: delicata smerenie.
Pius al XII- lea a avut nesansa de a se impune drept victima perfecta atat contemporanilor cat si celor care nu au stiinta empatiei, erijandu-se in propovaduitori ai eticii sterpe.
S-a vorbit insistent despre tacerile, indeciziile, lasitatile acestui pontificat care a unit doua sfere ale vremii. Slabiciunile au fost speculate la maxim, ignorandu-se meritele( peste care , poate , se si cuvenea a se asterne discretia) trecandu-se cu vederea experientele personale si conjunctura istorica.
Aceeasi splendida delicatete o aflu la Sanctitatea Sa, Benedict al XVI-lea. Aceeasi slujire lipsita de ostentatie, acelasi filigran al iubirii, aceleasi speculatii , comparatii, indoieli, temeri in jurul lucrarii sale din partea eternilor moralisti.
Suveranii pontifi nu sunt nici semizei nici personaje de benzi desenate.
Acceptarea alegerii in functia de capi ai Bisericii Universale este similara asumarii Crucii si, tocmai de aceea, un exercitiu de empatie si compasiune nu ar prisosi.
Intentia papei Pacelli probeaza un aspect esential al majoritatii Suveranilor Pontifi: delicata smerenie.
Pius al XII- lea a avut nesansa de a se impune drept victima perfecta atat contemporanilor cat si celor care nu au stiinta empatiei, erijandu-se in propovaduitori ai eticii sterpe.
S-a vorbit insistent despre tacerile, indeciziile, lasitatile acestui pontificat care a unit doua sfere ale vremii. Slabiciunile au fost speculate la maxim, ignorandu-se meritele( peste care , poate , se si cuvenea a se asterne discretia) trecandu-se cu vederea experientele personale si conjunctura istorica.
Aceeasi splendida delicatete o aflu la Sanctitatea Sa, Benedict al XVI-lea. Aceeasi slujire lipsita de ostentatie, acelasi filigran al iubirii, aceleasi speculatii , comparatii, indoieli, temeri in jurul lucrarii sale din partea eternilor moralisti.
Suveranii pontifi nu sunt nici semizei nici personaje de benzi desenate.
Acceptarea alegerii in functia de capi ai Bisericii Universale este similara asumarii Crucii si, tocmai de aceea, un exercitiu de empatie si compasiune nu ar prisosi.