Papa Francisc: Aruncăm sămânța, apoi trebuie să așteptăm
16.06.2024, Vatican (Catholica) - „Domnul pune în noi semințele cuvântului Său și ale harului Său … și după aceea, fără a înceta niciodată să ne însoțească, așteaptă cu răbdare.” Cuvintele acestea au fost rostite de Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru antifonul marian „Îngerul Domnului”. Și noi trebuie să ne inspirăm din răbdarea lui Dumnezeu, a spus Pontiful. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Astăzi Evanghelia de la liturgie ne vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu prin imaginea seminței (cf. Mc 4,26-34). De mai multe ori Isus folosește această asemănare (cf. Mt 13,1-23; Mc 4,1-20; Lc 8,4-15), și astăzi o face invitându-ne să reflectăm îndeosebi asupra unei atitudini importante legate cu imaginea seminței, și atitudinea este așteptarea încrezătoare.
De fapt, la semănat, oricât ar arunca agricultorul sămânță optimă și abundentă, și oricât de bine ar pregăti terenul, plantele nu răsar imediat: este nevoie de timp și este nevoie de răbdare! De aceea este necesar ca, după ce a semănat, el să știe să aștepte cu încredere, pentru a permite semințelor să se deschidă la momentul potrivit și vlăstarelor să răsară din pământ și să crească, destul de puternice încât să garanteze, la sfârșit, o recoltă îmbelșugată (cf. v. 28-29). Sub pământ miracolul este deja în desfășurare (cf. v. 27), există o dezvoltare enormă, dar este invizibilă, este nevoie de răbdare, și între timp este necesar să continue să se îngrijească brazdele, să se irige și să fie ținute curate, cu toate că la suprafață pare că nu se întâmplă nimic.
Și Împărăția lui Dumnezeu este așa. Domnul pune în noi semințele cuvântului Său și ale harului Său, semințe bune și abundente, și după aceea, fără a înceta niciodată să ne însoțească, așteaptă cu răbdare. Domnul continuă să se îngrijească de noi, cu încrederea unui Tată, dar ne dă timp – Domnul este răbdător – pentru ca semințele să se deschidă, să crească și să se dezvolte până când aduc roade de fapte bune. Și aceasta pentru că vrea ca în ogorul său nimic să nu se piardă, ca totul să ajungă la maturizare deplină; vrea ca noi toți să putem crește ca spice încărcate cu boabe.
Nu numai atât. Făcând astfel, Domnul ne dă un exemplu: ne învață și pe noi să semănăm cu încredere Evanghelia acolo unde suntem, și după aceea să așteptăm ca sămânța aruncată să crească și să aducă rod în noi și în ceilalți, fără a ne descuraja și fără a înceta să ne susținem și să ne ajutăm reciproc și acolo unde, în pofida eforturilor, ni se pare că nu vedem rezultate imediate. De fapt, adesea și printre noi, dincolo de aparențe, miracolul este deja în desfășurare, și la timpul său va aduce roade îmbelșugate!
De aceea ne putem întreba: eu las să semăn în mine cuvântul? La rândul meu, semăn cu încredere cuvântul lui Dumnezeu în locurile în care trăiesc? Sunt răbdător în așteptare sau mă descurajez pentru că nu văd imediat rezultatele? Și știu să încredințez totul cu seninătate Domnului, făcând ce pot mai bine pentru a vesti evanghelia? Fecioara Maria, care a primit și a făcut să crească în ea sămânța cuvântului, să ne ajute să fim semănători generoși și încrezători ai Evangheliei.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Cracovia, a fost beatificat Mihai Rapacz, preot și martir, păstor după inima lui Cristos, martor fidel și generos al evangheliei care a experimentat fie persecuția nazistă fie cea sovietică, și a răspuns cu dăruirea vieții. Aplauze pentru noul fericit! Continuă să vină știri dureroase despre ciocniri și masacre făcute în partea orientală a Republicii Democrate Congo. Adresez apelul meu autorităților naționale și comunității internaționale, pentru ca să se facă posibilul pentru încetarea violențelor și pentru salvgardarea vieții civililor. Printre victime, mulți sunt creștini uciși in odium fidei. Sunt martiri. Sacrificiul lor este o sămânță care încolțește și aduce rod și ne învață să mărturisim evanghelia cu curaj și coerență.
Să nu încetăm să ne rugăm pentru pace în Ucraina, în Țara Sfântă, în Sudan, Myanmar și oriunde se suferă datorită războiului. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini! Îndeosebi salut credincioșii care provin din Liban, Egipt și Spania; studenții de la „London Oratory School”; cei din Dieceza de Opole din Polonia și cei din Budadpest-Albertfalva; participanții la Forumul European al Laicilor, despre tema „Credință, artă și sinodalitate”; și grupul de mame din comunitatea catolică congoleză din Roma. Aceste mame cântă bine! Mi-ar plăcea să vă aud cântând încă o dată.
Salut credincioșii din Carini, Catania, Siracusa și Messina; copiii de la Prima Împărtășanie și de la Mir din Mestrino, miruiții din Castelsardo (Sassari), din Bolgare (Bergamo) și din Camin (Padova); și în sfârșit un gând de recunoștință donatorilor de sânge, care tocmai au celebrat Ziua lor națională. Vă salut pe voi toți și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
