Episcopii francezi sunt gata să îi primească pe lefebvrişti
07.04.2006, Lourdes (Catholica) - Episcopii catolici din Franţa şi-au exprimat disponibilitatea de a-i primi pe adepţii Arhiepiscopului Marcel Lefebvre, după ce se vor împăca cu Sfântul Scaun. Într-o notă dată publicităţii astăzi, la sfârşitul adunării lor plenare, ce a durat patru zile, membrii Conferinţei Episcopale din Franţa afirmă: „Ştim că Papa Benedict al XVI-lea este preocupat” de relaţiile cu Societatea Sf. Pius al X-lea (SSPX), fondată de Arhiepiscopul Lefebvre.
„În următoarele săptămâni sau luni, el va da indicaţiile pentru facilitarea căilor pentru o posibilă revenire la comuniunea deplină”, afirmă Episcopii. „Trebuie făcut tot posibilul pentru ca să se împlinească cuvântul Domnului: ca toţi să fie una.” Conform Episcopilor, „această comuniune trebuie gândită în iubire şi adevăr. În iubire înseamnă să încercăm să ne cunoaştem şi să ne înţelegem unii pe alţii, să dispară ideile false pe care poate le avem unii despre alţii. Înseamnă, în acelaşi timp, abandonarea tuturor controverselor şi a tuturor dorinţelor de confruntare.”
În adevăr „înseamnă să fim clari atunci când discutăm. De fapt aceasta înseamnă acceptarea Magisteriului – mai mult decât probleme liturgice – în special a ceea ce a afirmat Conciliul Vatican II şi mai apoi Papii ultimelor decenii. Comuniunea poate fi însoţită de întrebări, de cereri de precizări sau reflecţii mai aprofundate. Nu poate însă tolera respingerea sistematică a Conciliului, criticarea învăţăturii lui, sau denigrarea reformei liturgice decretată de Conciliu.”
Stim ca ruptura dintre Sfantul Scaun si adeptii lui Lefebvre s-a produs din cauza refuzului acestora din urma de a accepta hotararile Conciliului Vatican II. Dar sa nu uitam ca documentele acestui conciliu au adus o innoire sensibila a Bisericii, deschizand-o, cum e si normal, ca Biserica Universala, spre toate celelalte culte crestine si chiar spre cultele necrestine (in special datorita activitatii misionare exceptionale a Papei Ioan Paul II). Unele aspecte ale reformei liturgice au fost dupa aceea denaturate prin exagerare (cum e, de pilda, folosirea excesiva, uneori totala, a limbilor nationale, in locul latinei), dar nu inseamna ca Biserica „s-a stricat„, asa cum a afirmat Mons. Lefebvre inaintea excomunicarii sale. Totusi, si adeptii sai poate au dreptate in unele probleme si trebuie ascultati. O impacare este necesara, in numele unitatii atat de mult dorite. Si credem ca Suveranul Pontif va rezolva cu intelepciune problema acestei schisme.