O prezentare generală a Bisericii din Indonezia
31.08.2024, Vatican (Catholica) - Creștinismul a ajuns pentru prima dată în Indonezia în secolul al VII-lea, dar a prins rădăcini abia în secolul al XVI-lea, când mai mulți misionari catolici care însoțeau portughezii au început să predice în arhipelag. Olandezii, care i-au expulzat pe portughezi în 1605, au introdus protestantismul calvinist, iar catolicismul a fost interzis pe teritoriu până în 1806.
Creșterea Bisericii în Indonezia în secolele XIX și XX
Misionarii catolici s-au putut întoarce în Indonezia în 1807, când a fost creată prima prefectură apostolică în Batavia de atunci (în prezent Jakarta). Biserica Catolică și-a extins prezența în cursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, odată cu sosirea altor misionari din diferite congregații religioase. În cursul primelor două decenii ale secolului al XX-lea, au fost înființate alte prefecturi apostolice. Regiunile estice au fost încredințate Misionarilor Inimii Sacre (MSC), Borneo și Sumatra Capucinilor, iar Nusa Teggara și Flores Misionarilor Verbiți.
În 1924, Episcopii din Indonezia au organizat prima lor întâlnire cincinală. Reuniunile au fost suspendate în timpul ocupației japoneze (1942-1945), care a marcat un recul brusc pentru Biserică, băgându-i în lagăr pe aproape toți misionarii care serveau în arhipelag. Anul 1940 a fost marcat de hirotonirea primului Episcop indonezian, iezuitul Albertus Soegijapranata. În 1955, în urma stabilirii relațiilor diplomatice între Sfântul Scaun și Republica Indoneziană nou-înființată în 1950, Episcopii din Indonezia și-au reluat sesiunile plenare și au creat Consiliul Suprem al Episcopilor Indonezieni (MAWI), nucleul viitoarei Conferințe Episcopale Indoneziene (Konferensi Waligereja Indonesia, KWI) înființată în 1987.
În 1961, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea a stabilit Ierarhia catolică prin împărțirea teritoriului în șase provincii ecleziastice. În 1967, Episcopul Justinus Darmowujono (1914-1994) a devenit primul Cardinal indonezian. În 1970, după Conciliul Vatican II, Episcopii indonezieni au emis primele directive privind comportamentul catolicilor în societatea indoneziană, bazate pe principiile Pancasila. Apărarea celor cinci principii constituționale pe care se întemeiază statul indonezian a fost de atunci o caracteristică constantă a Bisericii indoneziene.
Vizitele precedente ale Papilor în Indonezia
Papa Francisc va fi cel de-al treilea Suveran Pontif care vizitează Indonezia. Primul Papă care a călătorit în această țară a fost Sfântul Papă Paul al VI-lea, care s-a oprit în Jakarta la 3 decembrie 1970, în timpul călătoriei sale apostolice în Asia de Est, Oceania și Australia (25 noiembrie – 5 decembrie 1970). A fost primit de președintele indonezian Suharto și a celebrat Sfânta Liturghie pe un stadion din capitală. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a vizitat țara între 9 și 13 octombrie 1989, în cadrul celei de-a 44-a călătorii apostolice internaționale, oprindu-se în Jakarta, Java, Flores și Timorul de Est (pe atunci parte a Indoneziei).
Contextul religios în Indonezia
Cu o populație de aproximativ 276 de milioane de locuitori, Indonezia este cea mai populată țară musulmană din lume: Islamul este profesat de aproape 90% din populație. Deși musulmanii sunt o majoritate covârșitoare, Indonezia nu este un stat confesional islamic, ci se întemeiază pe Pancasila, cele cinci principii înscrise în Constituție (credința într-un Dumnezeu suprem; umanitate dreaptă și civilă; unitate; democrație ghidată de înțelepciune; justiție socială), care garantează libertatea tuturor credincioșilor.
Indonezia este o societate multireligioasă și multietnică, atât de mult încât motto-ul țării este „Unitate în diversitate”, o particularitate care a contribuit la caracterul istoric tolerant al islamului în țară. Comunitatea catolică a beneficiat, de asemenea, de această toleranță. Cele două călătorii apostolice ale Papei Paul al VI-lea, în 1970, și Papei Ioan Paul al II-lea, în 1989, au contribuit la consolidarea bunelor relații dintre Biserică și statul indonezian, care s-au dezvoltat și mai mult în perioada recentă prin proiecte de colaborare în domeniul educației și al culturii.
Pe de altă parte, unele dispoziții ale sistemului juridic indonezian încă penalizează minoritățile religioase, cum este cazul legii privind blasfemia, al legilor care reglementează construirea de noi lăcașuri de cult și al legii privind căsătoriile mixte. Principala amenințare la adresa păcii și armoniei religioase în Indonezia este reprezentată de răspândirea islamului radical, care în ultimele decenii a promovat conflicte sectare în diferite părți ale arhipelagului și a dat naștere la rețele teroriste locale legate de Qaeda și de așa-numitul Stat Islamic.
O minoritate vibrantă de 3% catolici
Biserica Catolică a crescut constant începând cu secolul al XIX-lea datorită capacității sale de a incultura Evanghelia în societatea indoneziană. Catolicii reprezintă astăzi peste 3% din populație și continuă să crească. Prezența lor nu este omogenă: pe de o parte, există Diecezele de Ende, Ruteni, Atambua și Larantuka, care au o majoritate catolică covârșitoare, iar pe de altă parte există cel puțin opt în care comunitatea catolică nu depășește 1% din populația rezidentă.
În ciuda numărului mic, Biserica este o comunitate vibrantă în care credincioșii laici au un rol activ în activitatea pastorală, precum și în participarea activă la viața socială, economică și politică a națiunii. Cu toate acestea, în ultimul deceniu s-a înregistrat un declin al vocațiilor la viață consacrată: în comparație cu anii 1980, noviciatele caselor religioase feminine și masculine are un număr mult mai mic de postulanți și novici.
Biserica Catolică în societatea indoneziană
Biserica Catolică este o instituție larg recunoscută și este apreciată pentru activitățile ei sociale, de sănătate, culturale și educaționale care respectă diversitatea etnică și culturală a țării. Biserica este, de asemenea, prezentă în dezbaterea publică și și-a exprimat poziția cu privire la mai multe probleme importante, cum ar fi pedeapsa cu moartea (încă în vigoare), avortul, problemele sociale, mediul și combaterea tuturor formelor de fundamentalism care subminează structura societății indoneziene.
Priorități pastorale
În fața provocărilor reprezentate de schimbările religioase, culturale și sociale care au loc în societatea indoneziană, în ultimul deceniu Episcopii indonezieni și-au concentrat atenția asupra următoarelor priorități pastorale: reînnoirea misiunii de evanghelizare a Bisericii (inclusiv prin intermediul noilor media), în conformitate cu liniile indicate de Papa Francisc în exortația sa apostolică „Evangelii Gaudium” și ținând cont de apelul său pentru o „Biserică în ieșire”; valorificarea bogățiilor multiculturalismului în Biserică; consolidarea dialogului interreligios; și promovarea activității caritabile a Bisericii.
În această perspectivă, Biserica a acordat o atenție deosebită tinerilor, astfel încât aceștia să devină protagoniști în aducerea Evangheliei în societatea indoneziană și „agenți ai schimbării” pentru dreptate și pace în țara lor. În acest spirit, Episcopii au lansat Ziua Tineretului Indonezian, care, începând din 2012, reunește la fiecare 4 ani tineri catolici din întreaga Indonezie. Episcopii doresc, de asemenea, să promoveze protagonismul familiilor catolice în evanghelizarea societății plurale a Indoneziei. Aceasta a fost una dintre principalele indicații care au reieșit din Conferința Națională din 2015 a Bisericii Catolice Indoneziene privind Familia (Sagki 2015), intitulată „Familia catolică, Evanghelia speranței. Vocația și misiunea sa în Biserică și în societatea plurală indoneziană”.
Dialogul ecumenic în Indonezia
Dialogul ecumenic este bine stabilit în Indonezia și este cu atât mai important într-o țară în care creștinii reprezintă o mică minoritate de aproximativ 10% din populație, cuprinzând protestanți de diferite confesiuni, catolici, ortodocși și evanghelici. Bisericile creștine lucrează împreună în cadrul diferitelor platforme. Cea mai veche și mai importantă este Comuniunea Bisericilor din Indonezia (PGI), formată din Bisericile protestante tradiționale, cu care Episcopii catolici colaborează strâns de ceva timp.
Din 1980, PGI și KWI trimit mesaje comune de Crăciun, iar în 2019 au colaborat la pregătirea materialului pentru Săptămâna anuală de Rugăciune pentru Unitatea Creștină (17-25 ianuarie). În plus, KWI și PGI colaborează în calitate de membri ai FUKRI, care include, de asemenea, Comuniunea Bisericilor și Instituțiilor Evanghelice (PGLII), Comuniunea Bisericilor Penticostale (PGPI), Comuniunea Bisericilor Baptiste, Armata Salvării, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și Biserica Ortodoxă, care se întâlnesc periodic pentru a discuta probleme de interes comun.
