Sfântă Liturghie de comemorare a pr. Anton Demeter în parohia din Oțeleni
19.11.2024, Roman (Catholica) - Provincia Fraților Minori Conventuali „Sf. Iosif” din România și Biserica locală a Diecezei de Iași dedică un An comemorativ ca timp de pregătire pentru sărbătoarea jubiliară a 100 de ani de la nașterea Slujitorului lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter. Scopul acestui An este acela de a evoca figura părintelui Anton Demeter, punând în lumină viața, credința și trăirea în mod eroic a virtuților creștine, care fac din acest confrate al nostru un exemplu și un model de urmat pe calea sfințeniei, la care toți creștinii sunt chemați.
Pe parcursul acestui An comemorativ, ne propunem să reparcurgem itinerarul vieții pământești a pr. Anton Demeter, încercând să mergem pe urmele lui în acele locuri importante din viața și formarea pr. Anton. Evocarea personalității pr. Anton va fi marcată prin celebrări liturgice publice, atât pe teritoriul Diecezei de Iași, cât și al Arhidiecezei de București, unde părintele a activat și unde, și astăzi, foarte mulți credincioși își amintesc cu drag de părintele și de slujirea lui preoțească. După ce, în data de 17 septembrie a.c., a avut loc deschiderea oficială a acestui An jubiliar în sărbătoarea stigmatelor Sf. Francisc din Assisi, în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, printr-o Liturghie pontificală prezidată de PS Iosif Păuleț, Episcopul Diecezei de Iași, la care a concelebrat pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu, Ministrul Provincial al Fraților Minori Conventuali din Romania, și mai mulți preoți, astăzi a venit momentul să celebrăm o Liturghie de comemorare a pr. Anton Demeter în parohia romano-catolică „Sfânta Ana”, din localitatea Oțeleni, județul Iași.
Aici, la Oțeleni, pr. Anton Demeter a venit în anul 1966 la invitația pr. Andrei Balint, franciscan conventual, care era paroh al acestei comunități. Aici avea să slujească timp de 12 ani de zile „atât cât a putut”, ținând cont de faptul că pr. Anton era paralizat de ambele picioare. Dar neputința sa fizică nu a fost un impediment „prea mare”, deoarece pr. Anton a desfășurat o slujire pastorală frumoasă, așa cum deducem din mărturia credincioșilor care l-au cunoscut la vremea aceea. Despre acele vremuri și despre activitatea pastorală de la Oțeleni, pr. Anton Demeter mărturisea: „L-am ajutat pe pr. Andrei așa cum am putut, aș putea spune că am lucrat ca un preot sănătos, pentru că făceam cateheze cu copiii, pregăteam copiii la Prima Sfântă Împărtășanie, celebram Sfânta Liturghie și celelalte Sacramente… M-am străduit să fiu de ajutor pentru că mă simțeam oarecum dator față de pr. Andrei care mi-a fost de mare ajutor primindu-mă în parohia pe care o administra.”
Tot despre această perioadă avem mărturii grăitoare și de la acele credincioase care au dat mărturie în timpul investigației diecezane pentru dosarul beatificării pr. Anton. Una dintre aceste persoane afirma: „Făcea Liturghii frumoase, vorbea clar la predică, ne învăța și nu ne certa prea tare. Era un bun învățător…” Și multe alte lucruri frumoase pe care pr. Anton le-a făcut în această parohie le găsim în mărturia grăitoarea a credincioșilor care au văzut în persona pr. Anton un păstor și un mărturisitor al credinței.
Comunitatea credincioșilor din Oțeleni s-a strâns cu mic cu mare în jurul altarului pentru a celebra jertfa Sfintei Liturghii, prezidată de pr. Isidor Gheorghieș, parohul acestei comunități la care a concelebrat și pr. Cristian Blăjuț OFMConv, vice-postulatorul cauzei de beatificare a pr. Anton Demeter. Pornind de la textele biblice ale Liturghiei Cuvântului din Duminica a 33-a de peste an, pr. Cristian Blăjuț a îndemnat pe cei prezenți să își trăiască viața de fiecare zi ținând cont de învățătura sănătoasă a Cuvântului divin care dă sens la toate evenimentele vieții. Nimic din ceea ce se întâmplă în viața omului nu rămâne necunoscut atotștiinței lui Dumnezeu care știe și vede totul. Și, dacă prima lectură luată din Cartea profetului Daniel vorbea despre timpuri de încercare, pr. Cristian ne-a invitat să ne gândim la vremurile de încercare prin care a trecut Biserica și pr. Anton Demeter în perioada când era la București, „un timp de strâmtorare” (Dan 12,1), timp despre care pr. Anton afirma: „Știam că mă așteaptă o grea răspundere și multe riscuri…, dar voiam să mi le asum cu toată bucuria și generozitatea”.
Viața de credință cere creștinului să trăiască cu bucurie și generozitate propria vocație și, știind că sfârșitul poate veni în orice clipă, să fie mereu gata pentru întâlnirea cu Domnul. Fiecare creștin trebuie să își trăiască vocația primită și să se încredințeze lui Dumnezeu pentru ceasul încercării, moment în care vom simți ajutorul divin. Părintele Anton ne-a lăsat o frumoasă mărturie despre un astfel de moment din viața sa: „La terminarea procesului am avut sentimentul și bucuria unei victorii din partea lui Cristos și nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunțe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanță, eram în mâinile Domnului și mă simțeam mai liber ca oricând”. Liber în Cristos, gata oricând să dea mărturie despre credința sa, dispus să își piardă viața pentru Cristos și Evanghelie, pr. Anton Demeter devine un exemplu grăitor pentru fiecare generație de creștini și un om vrednic de a fi imitat în trăirea vieții de credință.
Cuvintele lui Ben Sirah „Să îi lăudăm pe bărbații vestiți în neamul lor. Înțelepciunea lor o vor povesti popoarele și lauda lor o va vesti adunarea” (44,1.15) sunt un îndemn pentru noi cei care astăzi ne amintim de Slujitorul lui Dumnezeu, pr. Anton Demeter, care prin mila lui Dumnezeu a rămas fidel în încercare și a mărturisit fără teamă credința, speranța și iubirea sa în Dumnezeu. Exemplul grăitor al pr. Anton Demeter se înscrie în numărul celor care alcătuiesc „norul de martori” (Evr 12,1), care ne îndemnă să ținem „ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței” ca nu cumva să ne lăsăm descurajați și obosiți în sufletele noastre (cf. Evr 12,3). Pr. Anton, în cei 12 ani cât a locuit în mijlocul comunității catolicilor din Oțeleni și a activat ca păstor, a dat dovadă că nu a obosit și nici nu s-a descurajat datorită greutăților pricinuite de infirmitățile fizice pe care le avea, căci inima lui era mereu vie și plină de iubire față de Dumnezeu pe care îl slujea în persoana aproapelui pentru care se ruga neîncetat.
Nu cred că greșesc dacă citez în acest moment cuvintele lui Isus din Evanghelie și le aplicăm acestei comunități parohiale din Oțeleni, unde, pentru un timp, pr. Anton a fost în mijlocul ei: „Fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit” (Mt 13,16-17). Voi, creștinii din Oțeleni, ați avut ocazia să vedeți un sfânt printre voi și aveți obligația să imitați viața și exemplul pr. Anton Demeter. În încheiere, doresc să vă mulțumesc tuturor pentru participarea atât de frumoasă la această Sfântă Liturghie și să îmi exprim recunoștința față de păstorii voștri sufletești: pr. Isidor Gheorghieș, parohul vostru, și pr. Liviu-Leonard Antili, vicar parohial.
Vă invit să continuați să vă rugați pentru ca Dumnezeu să îl învrednicească pe părintele Anton Demeter de cinstea altarelor, spre folosul nostru sufletesc, iar eu vă asigur că pr. Anton, din Cer, continuă să vă însoțească cu mijlocirea și rugăciunea sa părintească așa cum a făcut-o și când era în viață aici, printre voi. Bunul Dumnezeu să ne dăruiască har și binecuvântare ca să putem trăi viața de fiecare zi cu multă înțelepciune, mereu pregătiți pentru întâlnirea cu El. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Așa să fie! Amin. (Fr. Cristian Blăjuț pentru OFMConv.ro)
