Papa Francisc: Viața religioasă este o dăruire totală de sine lui Dumnezeu prin ceilalți
05.12.2024, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întâlnit joi, 5 decembrie 2024, cu Surorile Canonice ale Duhului Sfânt din Sassia, care au fost fondate la Roma de Fericitul Guy de Montpellier. Audiența a avut loc după ce Papa l-a declarat Fericit pe călugărul francez din secolul al XII-lea, la 18 mai 2024, numindu-l un „slujitor umil și modest” al săracilor. Vorbind joi cu Surorile Canonice, Papa a amintit misiunea lor de „a se dedica în primul rând îngrijirii și slujirii săracilor”. Fericitul Guy de Montpellier, a spus el, și-a început Regula pentru comunitate în numele Preasfintei Treimi și a căutat să răspundă la reforma vieții consacrate cerută de Papa Inocențiu al III-lea. „Este fascinant să vezi cum planul lui Dumnezeu se maturizează în «bucătăria» inimii”, a spus Papa Francisc, „și cum aromele și culorile pătrund treptat în regulile de viață, răspândindu-și în cele din urmă mireasma în toată Biserica”.
Pontiful a subliniat importanța comuniunii, a sărăciei și a slujirii, precum și legătura dintre acestea. Surorile Canonice depun un vot de sărăcie care le cere să trăiască fără nimic al lor. Acest vot, a remarcat Sfântul Părinte, merge dincolo de înțelegerea modernă a unei vieți riguros de sobre și detașate. „Înseamnă să recunoaștem că suntem oaspeți în casa Preasfintei Treimi, care ne primește și își împarte locuința cu săracii pe care suntem chemați să îi slujim”. Votul de sărăcie este strâns legat de comuniune, a spus Papa Francisc, adăugând că implică o dăruire totală a noastră „lui Dumnezeu prin frații și surorile noastre, fără rezerve”.
„Fără a reține nimic «al nostru» în încăperile ascunse ale siguranțelor lumești – fie ascuns în chiliile noastre, în buzunare sau, mai rău, în inimile noastre. Doar în această libertate ne putem angaja într-un proiect comun care devine un semn escatologic al călătoriei spre lăcașurile veșnice la care ne cheamă Dumnezeu”. În încheiere, Papa le-a invitat pe Surorile Canonice ale Duhului Sfânt din Sassia să lucreze pentru a face din inimile și comunitățile lor temple vii ale Treimii. Viața consacrată „este o călătorie spre Dumnezeu, mișcată de Duhul Sfânt, în care devenim discipoli ai lui Cristos Răscumpărătorul – care «nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească» – și învățători de viață, dacă ne putem face mici și slujitori ai tuturor, primindu-i pe cei săraci și oferindu-le mângâierea carității noastre”.
