Patriarhul Pizzaballa: Bucuria Crăciunului golește retorica războiului și a celor puternici
26.12.2024, (Catholica) - La Betleem, Patriarhului de Ierusalim al latinilor a celebrat Sfânta Liturghie din Ajunul Crăciunului cu invitația de a fi „pelerini ai speranței și pe străzile și în casele distruse” de conflict. Anul 2024 a fost „un an obositor, făcut din lacrimi, sânge, suferință, speranțe adesea dezamăgite și proiecte frânte de pace și de dreptate”. Cardinalul Pierbattista Pizzaballa nu a ascuns „truda” de a vesti bucuria Nașterii Mântuitorului într-un context dificil, marcat în mod tragic de război. În omilia pentru Liturghia din noaptea de Crăciun, rostită la 24 decembrie 2024 la Betleem, a evidențiat o „senzație neplăcută de inutilitate a cuvintelor, chiar și a celor ale credinței, în fața durității realității, a vizibilității unei suferințe care pare că nu vrea să se termine”.
Totuși, a adăugat el, „Nașterea Domnului este în întregime aici: prin Fiul Său, Tatăl se implică personal în istoria noastră și ia asupra Sa greutatea ei, împărtășește suferința ei și lacrimile până la sânge și le oferă o cale de ieșire de viață și de speranță”. Puterea iubirii lui Dumnezeu, afirmă Patriarhul, „ne cere să nu ne fie frică de puterile din această lume, ci să perseverăm pe drumul dreptății și al păcii”. De aici, invitația de a crede cu încredere, pentru că deși creștinii din Orientul Mijlociu sunt „puțini și probabil și nesemnificativi în constelațiile puterii și pe tabla de șah unde se joacă partidele intereselor economice și politice”, totuși ei reprezintă „poporul căruia îi este destinată bucuria Crăciunului”.
„Noi îndrăznim să credem”, a adăugat Patriarhul Pizzaballa, „că de când Cuvântul aici s-a făcut trup, în fiecare trup și în fiecare timp El continuă să dea rodnicie istoriei, orientând-o spre plinătatea gloriei”. Așadar, în Anul Jubiliar dedicat speranței, cântarea de bucurie pentru nașterea Mântuitorului „nu este distonată, ci face distonate zgomotele de război și retorica goală a celor puternici. Acea cântare nu este prea slabă, ci răsună cu forță în lacrimile celui care suferă și încurajează la dezarmarea răzbunării cu iertarea. Fie să putem fi pelerini ai speranței și pe străzile și în casele distruse din țara noastră, pentru că Mielul merge cu noi”.
Țara Sfântă, a mai afirmat Cardinalul, „are nevoie mai mult decât toți de un adevărat jubileu”, de „un nou început în toate domeniile vieții, de nouă viziune, de curaj de a privi la viitor cu speranță, fără a capitula în fața limbajului violenței și al urii, care în schimb închide orice posibilitate de viitor”. Îndeosebi, dorința este „să fie iertate datoriile, să fie eliberați prizonierii, să fie restituite proprietățile și să se poată începe cu adevărat cu curaj și determinare parcursuri serioase și credibile de reconciliere și de iertare, fără de care nu va fi niciodată pace adevărată”.
Apoi Cardinalul a îndreptat un gând deosebit către „frații din Gaza” care oferă „o minunată mărturie de forță și de pace”. „Nu sunteți singuri. Cu adevărat, voi sunteți un semn vizibil de speranță în mijlocul dezastrului distrugerii totale care vă înconjoară. Dar voi nu sunteți distruși, încă sunteți uniți, tari în speranță.” Un alt gând se îndreaptă spre „iubiții frați și surori din Betleem” care și anul acesta trăiesc un Crăciun „trist, marcat de nesiguranță, de sărăcie, de violență”, „în trudă și în așteptarea de zile mai bune”. „Curaj”, i-a îndemnat Cardinalul în sfârșit! Nu trebuie să pierdem speranța. Să reînnoim încrederea noastră în Dumnezeu. El nu ne lasă singuri niciodată.” (material Vatican News, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
