Cardinalul Gianfranco Ravasi: Prea multă mândrie în politică și în social media
23.01.2025, Roma (Catholica) - – Cardinal Gianfranco Ravasi, titlul noii dvs cărți, „Alfabetul omului” (Edizioni San Paolo, apărută pe 21 ianuarie 2025), sugerează un itinerar între fundamentele existenței umane. Care este mesajul principal pe care doriți să îl transmiteți?
– Este crucial a reuși să se redefinească iarăși figura persoanei. Când conduc „Curtea Neamurilor” între cei care cred și cei care nu cred, și tema tratată este natura umană, observ că nu mai există un concept comun. Așadar, este necesar a redescoperi identitatea persoanei. În trecut, esența era clară, și din ea deriva acțiunea. Astăzi, nemaifiind un punct de plecare sigur, este necesar a relua un discurs despre alfabetul omului. În practică, întrebarea decisivă este cea care deschide Biblia: „Adam, unde ești?” Și am putea să ne întrebăm și: „Adam, cine ești?” Una dintre căile principale pentru a reflecta este aceea pe care am adoptat-o în volum, în mod simplu, chiar și divulgativ, folosind categoriile viciilor și ale virtuților, care reprezintă cele două dimensiuni ale omului.
– Textul se dezvoltă în jurul contrastului între vicii și virtuți. Cum se poate redescoperi sensul virtuții fără a cădea în moralism?
– Când se vorbește despre vicii, tendința este aceea de a le considera ca patologii psihice, ducându-le la sindromuri de tratat cu terapia. Păcătosul devine un pacient, iar duhovnicul este înlocuit de psihoterapeut. Dar trebuie recunoscut că există comportamente care nu pot să fie reduse pur și simplu la dimensiunea psihică. Libertatea umană, de exemplu, nu este numai o problemă de „poți”, ci și de „trebuie”, și este ceva structural. Nu se poate reduce totul la o problemă psihofizică. În același mod, virtuțile sunt adesea văzute drept categorii dintr-un trecut îndepărtat de acum, dar în realitate sunt parte integrantă a persoanei. Să ne gândim la dreptate. În societatea contemporană nu este numai un concept abstract, ci este ceva concret aplicabil, care se referă la teme fundamentale precum exploatarea la locul de muncă sau inegalitatea salarială. Virtuțile nu sunt moraliste: sunt identități personale care fac parte din alfabetul ființei umane.
– În introducere, dumneavoastră vorbiți despre o societate în care nu mai domină imoralitatea, ci amoralitatea. Care sunt riscurile acestei indiferențe etice?
– Când se despoaie viciile unei calități morale și se reduc la probleme psihofizice, se ajunge la indiferență, unde toate culorile sunt egale. Deja Isaia vorbea despre cel care confundă binele cu răul. Astăzi domnește o ceață etică, unde granițele între bine și rău sunt labile. De aceea devine indispensabil să se redescopere categoriile etice de bază pentru a înțelege adevărata esență a persoanei umane.
– Mândria este indicată ca viciul capital prin excelență. Cum se manifestă astăzi?
– Se traduce în refuzul de a-l asculta pe celălalt, în samavolnicie, în impunerea propriului adevăr. Astăzi vedem aceasta în dialogurile publice, în politică, în social media, unde domină negarea confruntării.
– În carte dumneavoastră îi citați pe Dante, Hesiod, Shakespeare, dar și pe Woody Allen și pe Karl Kraus. Ce rol au astăzi literatura și arta în formarea morală a individului?
– Sunt fundamentale. Marea artă și marea literatură nu se limitează să relateze istorii, ci invită să se reflecteze asupra sensului vieții. Biblia însăși este o mare operă literară care transmite o învățătură morală în afară de una spirituală. Prin simboluri și metafore, literatură și arta, împletite cu religia, comunică adevăruri profunde. Este foarte frumoasă definiția artistului Paul Klee: arta nu reprezintă vizibilul, ci invizibilul care este în vizibil. Și punând majuscula la „invizibil” se găsește și descrierea teologiei, și a credinței.
– Papa Francisc a vorbit adesea despre „păcate sociale”, precum indiferența față de cei săraci sau aviditatea în lumea economică. Credeți că astăzi ar trebui să actualizăm lista viciilor capitale?
– Da, cred că este necesar. Unele vicii, precum aviditatea și indiferența față de cei săraci, au devenit și mai relevante. Apoi mă gândesc la domeniul ecologiei, un teren care astăzi ar trebui să fie înfruntat cu urgență, dat fiind exploatarea resurselor naturale. În afară de asta, trebuie revăzute virtuțile și viciile în raport cu schimbările sociale și culturale, precum respectul față de libertate, față de privacy și față de lupta împotriva rasismului. Și inteligența artificială ridică noi întrebări care cer o reflecție profundă.
– Dumneavoastră tratați tema eticii și în raport cu sexualitatea.
– Problema sexualității este una dintre provocările cele mai complexe. Este necesar a reconstrui conceptul de natură umană, care nu poate să fie redus la o idee rigidă și statică, dar care recunoaște și dimensiunea culturală și relațională a identității. Dezbaterea despre fluiditatea identității de gen este una dintre exprimările acestei tensiuni între esență și cultură. Totuși, este important să nu se cadă nici în relativismul, nici în moralismul rigid, ci să se caute un echilibru care recunoaște demnitatea și libertatea persoanei.
– Războiul din Ucraina și din alte părți ale lumii par să confirme că ura și setea de putere încă determină evenimentele umane. Credința poate să fie un răspuns?
– Acest război reflectă vicii capitale precum egoismul, mândria, orgoliul, mânia și furia, care nu trebuie confundată cu supărarea, care, în schimb, este o virtute, pentru că reacționează pe bună dreptate la rău. Biserica, deși nu are putere politică, are misiunea de a introduce caritatea în istorie, cu acțiuni concrete precum ajutorul dat copiilor și victimelor. Religiile au o funcție esențială în acest sens.
– În oprirea luptelor, deși fragilă, în Gaza, putem observa semne de speranță?
– Toți doresc sfârșitul logicii urii, care alimentează un cerc vicios de moarte și distrugere. Creștinismul și marile religii au mult de spus: să nu uităm porunca „Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, pe care Isus a dus-o mai departe, până la „Să îi iubești pe dușmanii tăi”. Pontiful repetă des asta: războiul este o înfrângere pentru toți. Răzbunarea nu rezolvă nimic, prelungește numai durerea. Această oprire a luptelor, oricât de fragilă, este un semn de speranță, o lumină în întuneric, într-o tragedie începută la 7 octombrie 2023. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
