Papa Francisc: Postul ne cheamă să călătorim împreună în speranță
25.02.2025, Vatican (Catholica) - În mesajul său pentru Postul Mare 2025, Papa Francisc îi invită pe credincioși la a călători împreună în speranță și a profita de perioada Postului pentru a ne întreba dacă suntem cu adevărat dispuși să ascultăm chemarea lui Dumnezeu de a ne schimba viețile. Tema centrală a mesajului Sfântului Părinte este cuprinsă în expresia „Să călătorim împreună în speranță”, care se leagă de tema mai largă a Anului Jubiliar, „Pelerini ai speranței”. Reflecția Papei se concentrează pe convertire și se desfășoară în trei dimensiuni-cheie: importanța călătoriei, călătoria împreună și călătoria cu speranță.
Amintind exodul biblic al poporului Israel din Egipt către Țara Promisă, Pontiful ne amintește că și viața noastră este o călătorie – una care trebuie să fie îndreptată spre Dumnezeu. Această călătorie nu este doar una metaforică, ci implică o chemare constantă la convertire, „pentru a lăsa în urmă ocaziile de păcat” și situațiile care ne degradează demnitatea umană. Prin urmare, Papa Francisc îi îndeamnă pe credincioși în această perioadă a Postului Mare să își examineze propria viață: progresează activ pe calea reînnoirii spirituale sau sunt reținuți de frică și disperare sau sunt reticenți față de a ieși din zona lor de confort?
Făcând o paralelă între „drumul anevoios al poporului evreu de la sclavie la libertate” și situația dificilă a migranților și refugiaților moderni, Papa ne invită să folosim această perioadă ca o oportunitate de a analiza modul în care ne raportăm propria viață la încercările lor și „în acest fel să descoperim ce ne cere Dumnezeu”. Aceasta, scrie el, „ar fi o bună examinare a conștiinței pentru noi toți, călătorii”. „Este greu să ne gândim la exodul biblic fără să ne gândim și la frații și surorile noastre care, în zilele noastre, fug de situații de mizerie și violență în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi. O primă chemare la convertire vine astfel din conștientizarea faptului că noi toți suntem pelerini în această viață.”
Un aspect fundamental al Mesajului pentru Postul Mare este accentul pus pe comunitate și sinodalitate – ideea că creștinii trebuie să meargă împreună, mai degrabă decât în izolare. Papa Francisc ne reamintește: „Duhul Sfânt ne îndeamnă să nu rămânem absorbiți de noi înșine, ci să continuăm să mergem spre Dumnezeu și spre frații și surorile noastre”. „A călători împreună”, scrie el, „înseamnă a consolida unitatea întemeiată pe demnitatea noastră comună de copii ai lui Dumnezeu (…) fără ca vreunul să fie lăsat în urmă sau exclus”.
Din nou, el ne provoacă să reflectăm dacă suntem capabili să mergem împreună cu ceilalți din familiile, de la locurile de muncă și din comunitățile noastre, împotrivindu-ne tentației de a deveni egocentrici. Suntem primitori față de ceilalți? Îi includem pe cei care se simt marginalizați? „Să ne întrebăm în prezența Domnului dacă noi, ca Episcopi, preoți, persoane consacrate și laici în slujba Împărăției lui Dumnezeu, cooperăm cu ceilalți. Dacă ne arătăm primitori, cu gesturi concrete, față de cei apropiați și cei îndepărtați. Dacă îi facem pe ceilalți să se simtă parte a comunității sau îi ținem la distanță”.
A treia dimensiune fundamentală a călătoriei din Postul Mare este speranța, ancorată în promisiunea lui Dumnezeu de mântuire și viață veșnică, împlinită în Învierea lui Isus, victoria asupra păcatului și a morții. Această speranță nu este abstractă, ci trebuie trăită concret. Papa Francisc ne invită să analizăm dacă avem cu adevărat încredere în milostivirea lui Dumnezeu. Credem în iertarea Sa sau cădem în capcana încrederii în sine? Și trăim în mod concret speranța care ne inspiră „un angajament pentru dreptate și fraternitate, pentru a avea grijă de casa noastră comună și în așa fel încât nimeni să nu se simtă exclus?”
Făcând referire la Sfânta Tereza de Avila, mesajul îi îndeamnă pe credincioși să rămână vigilenți și răbdători, înțelegând că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la timpul Său. „Aceasta a fost rugăciunea Sfintei Tereza de Avila: «Speră, o, suflete al meu, speră. Nu știi nici ziua, nici ceasul. Veghează cu grijă, pentru că totul trece repede, chiar dacă nerăbdarea ta face îndoielnic ceea ce este sigur și transformă un timp foarte scurt într-unul lung»”. Papa încheie încredințând această călătorie a speranței mijlocirii Fecioarei Maria, „Mama speranței”, rugând-o să îi însoțească pe credincioși în timp ce ne pregătim să celebrăm bucuria Paștelui.
