Postul Mare, un timp pentru a ne accepta fragilitatea
06.03.2025, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus că parcursul Postului Mare amintește Bisericii că speranța în Isus Cristos depășește în cele din urmă temerile legate de fragilitate, slăbiciune și scurtimea vieții. „Făcuți din cenușă și pământ, experimentăm fragilitatea prin boală, sărăcie și greutățile care se pot abate brusc asupra noastră și a familiilor noastre”, a spus Sfântul Părinte în omilia sa pregătită pentru Miercurea Cenușii. „Cu toate acestea, Postul Mare este, de asemenea, o invitație la a ne reaprinde speranța”, a spus el. „Suntem invitați să ne ridicăm ochii spre Cel care se ridică din adâncurile morții și ne aduce din cenușa păcatului și a morții la gloria vieții veșnice.”
Papa își continuă tratamentul medical la Spitalul Gemelli și nu a putut participa la Liturghia ținută în interiorul Bazilicii Santa Sabina, situată pe colina Aventin din Roma. „Cenușa ne amintește că suntem țărână, dar, de asemenea, ne situează într-o călătorie spre speranța la care suntem chemați”, a spus Cardinalul Angelo De Donatis, citind textul papal. „Isus a coborât în țărâna pământului și, prin învierea Sa, ne-a atras cu El în inima Tatălui.”
Concentrându-se asupra Paștelui ca motiv pentru a întreprinde călătoria din Postul Mare, Sfântul Părinte, în omilia sa, a spus adunării de Cardinali, Episcopi și persoane consacrate din ordinele benedictin și dominican că Domnul înviat ne așteaptă „la capătul drumului”. „Speranța Paștelui spre care călătorim ne asigură de iertarea lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte, citându-l pe predecesorul său Benedict al XVI-lea. „Chiar și atunci când suntem cufundați în cenușa păcatului, speranța ne deschide spre recunoașterea bucuroasă a vieții.”
Recunoscând „realitățile sociale și politice ale timpului nostru” – inclusiv războiul, opoziția ideologică, abuzul de putere și exploatarea – capul Bisericii Catolice, în vârstă de 88 de ani, a spus că problemele lumii ar trebui să îi stimuleze pe oameni să meargă împreună, să fie deschiși unii față de alții și să se întoarcă la Dumnezeul nostru care dorește pace și reconciliere. „Să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne întoarcem la El cu toată inima”, a spus Sfântul Părinte. „Să învățăm din milostenie să mergem dincolo de noi înșine, împărtășind nevoile celorlalți și nutrind speranța unei lumi mai drepte.”
În omilia sa, Sfântul Părinte a mai spus că acceptarea fragilității condiției noastre umane „este bună pentru noi”, deoarece ne amintește cine suntem cu adevărat „în ciuda măștilor pe care le purtăm” și de nevoia noastră de Dumnezeu. „Ne remodelează, reduce severitatea narcisismului nostru, ne readuce la realitate și ne face mai smeriți și mai deschiși unul față de celălalt: nici unul dintre noi nu este Dumnezeu; suntem cu toții într-o călătorie”, a spus el. „Cu această speranță în inimile noastre, să ne începem călătoria. Să ne reconciliem cu Dumnezeu”, a reiterat el la finalul omiliei sale din 5 martie.
