Deschiderea Zilelor Pastorale diecezane la Timișoara
04.10.2025, Timișoara (Catholica) - În organizarea Ordinariatului Episcopal și a birourilor pastorale, în perioada 2-4 octombrie 2025 în Casa Calfelor Kolping din Timișoara se desfășoară cea de-a doua ediție a Zilelor Pastorale la nivel diecezan. Temele conferinței sunt Speranța, Comunitatea și Sinodalitatea. La eveniment participă preoți, diaconi, persoane consacrate și laici, iar prelegerile fac parte din cursul de formare al credincioșilor adulți. Deschiderea Zilelor Pastorale a avut loc joi, 2 octombrie, la ora 16.00. Participanții, care au luat loc în sala de conferințe a Casei Kolping, au fost salutați de pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral. A urmat prezentarea, realizată de către E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, a temelor importante ale anului pastoral 2025-2026: Comunitatea și Sinodalitatea.
După cum Episcopul diecezan a menționat în cuvântul său, aceste două teme sunt foarte actuale, pentru că și sinodalitatea se poate trăi doar în comunitate. „De ce sunt necesare comunitățile, respectiv de ce este bine să aparții unei comunități?”, a adresat Episcopul Pál întrebarea la începutul prezentării, după care a enumerat câteva caracteristici ale comunităților: membrii săi se cunosc între ei, se ajută reciproc, trăiesc în spirit de rugăciune, celebrarea Euharistiei este importantă pentru ei, își conștientizează și își trăiesc carismele, au grijă de persoanele în vârstă, de bolnavi și de cei aflați în nevoie.
„Comunitățile mari parohiale trebuie să fie formate din comunități mici. Altfel, unde mai putem experimenta sinodalitatea, unde putem asculta împreună glasul Duhului Sfânt? Și cum ducem misiunea mai departe?! Cel mai recent sinod s-a desfășurat, de asemenea, într-un ritm alternant de întâlniri în grupuri mici și de adunări în grupul mare. Mai întâi, am discutat în grupurile mici și am încercat să experimentăm ceea ce am dezbătut, și abia după aceea am împărtășit roadele discuțiilor noastre membrilor adunării generale. De asemenea, și din punct de vedere organizațional este bine pentru parohiile mari dacă acestea sunt împărțite în comunități mici. Când ne plângem de numărul mic al celor care «frecventează biserica», este la îndemână să spunem că ceilalți au «emigrat». Acesta este doar o parte a adevărului. Mulți oameni au emigrat într-adevăr în străinătate sau în marile orașe, dar mulți alții sunt încă acolo, ei au emigrat la ne-frecventarea bisericii sau în afara așa-numitelor comunități. Invocăm ca primă cauză faptul asupra căruia nu putem face prea multe: au emigrat. Întrebarea este: ce putem face pentru cei care există, sunt prezenți, pentru ca ei să devină din ce în ce mai înrădăcinați în Cristos?”, a afirmat Episcopul diecezan.
Cea de-a doua prelegere a fost ținută de pr. prof. dr. Tarciziu Șerban de la București, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, responsabil al Oficiului pentru Pastorația Universitară, conferențiar la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București. Titlul prezentării a fost: Speranța în Sfânta Scriptură. Pentru început pr. Tarciziu Șerban a enumerat câteva dintre acele realități și situații, care ar putea să stingă, să slăbească speranța: pandemia, criza economică majoră, în care se află țara noastră, tensiuni în societate, războiul din statul vecin Ucraina sau în alte părți ale lumii etc. „Omul creștin are o altă perspectivă de viitor, știe, că viața nu se termină aici. Mai există o altă logică a Vechiului Testament, care poate să fie dătătoare de speranță: este convingerea că Dumnezeul Părinților este Dumnezeu cel Atotputernic. Acesta este un atribut, care poate să rămână sec. Poate însă că ar trebui să ne convingem de această atotputernicie a lui Dumnezeu, cum au făcut evreii, de exemplu. Această viziune se cristalizează în teologia iudaică atunci, când are loc acea răsturnare de situație incredibilă, povestită în cartea a doua a regilor, capitolele 18-19.”
„Când spunem că Dumnezeu este atotputernic, avem încrederea că orice situație, dacă Domnul este cu mine, nu mi se poate întâmpla nimic rău. Există și un vocabular folosit de textele biblice. De exemplu termenul qavah în limba ebraică înseamnă o așteptare activă, în tensiune. Un alt termen, yachal, înseamnă a îndura cu răbdare și cu speranță, sau un alt verb, batach, care exprimă încrederea, a se simți în siguranță. Vă dau aceste verbe, ca să vedeți toate nuanțele speranței, pentru că uneori trebuie să avem răbdare, să așteptăm. Se găsesc mai ales în Cartea Apocalipsei. În Vechiul Testament mai trebuie amintit convingerea celor șapte frați din Cartea Macabeilor. Sau Psalmul 37, versetul 25, unde psalmistul rezumă o experiență de o viață într-o frază: «Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar nu am văzut să fie părăsit cel drept, nici urmașii lui să cerșească pâine». Motivele de speranță din Noul Testament: Isus însuși vine ca o speranță de mântuire, modul, în care El ne vorbește, ni se oferă ca exemplu, dar mai ales, cum se oferă pe sine ca jertfă, «ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică». Ca și concluzie: dacă noi vrem astăzi să insuflăm speranță, nu sunt suficiente lozincile, sloganele, ci modul sau convingerea, cu care o spunem. Dacă cineva citește pe chipul nostru această convingere, ne va crede. Deci noi trebuie mai întâi să credem și să sperăm, și abia după aceea vom vedea faptele minunate ale Domnului”, a transmis celor prezenți pr. dr. Tarciziu Șerban.
Programul zilei a continuat cu Vespere și s-a încheiat cu discuții în grupuri mici. Sâmbătă cei prezenți vor participa la un program bogat, care va cuprinde prelegeri, dialog, Sf. Liturghie, mărturii. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)
