Papa a semnat o scrisoare apostolică la a 60-a aniversare a Gravissimum Educationis

27.10.2025, Vatican (Catholica) - Alăturându-se luni studenților universităților pontificale, în cadrul Jubileului Lumii Educației, Papa Leon al XIV-lea a semnat o scrisoare apostolică, ce marchează a 60-a aniversare a Gravissimum Educationis, și pentru a reflecta asupra relevanței actuale a declarației conciliare și asupra provocărilor pe care educația trebuie să le înfrunte astăzi, în special pentru școlile și universitățile catolice. Scrisoarea va fi făcută publică marți, 28 octombrie.
După semnarea documentului, Sfântul Părinte a prezidat Sfânta Liturghie în Bazilica San Pietro. În omilia sa, a reamintit simbolismul profund al pelerinajului care marchează Jubileul: viața are sens doar atunci când este trăită ca o călătorie, a spus el. În omilia sa, a explicat că trecerea pragului Porții Sfinte ne amintește că credința, ca viața însăși, nu este statică. Este o „trecere” continuă, de la moarte la viață, de la sclavie la libertate, o experiență a misterului pascal care ne cheamă la reînnoire și speranță constante.
O privire mai largă
Îndreptându-și atenția către studenți și cercetători, Papa Leon a pus întrebarea ce har le atinge viața cel mai profund, înainte de a răspunde: „este harul al unei viziuni cuprinzătoare, al unei perspective capabile să cuprindă orizontul, să privească dincolo...” Reflectând asupra lecturii din Evanghelia după Luca (13,10-17), în care Isus vindecă o femeie gârbovită de 18 ani, Papa a comparat vindecarea primită de aceasta cu darul cunoașterii. Starea femeii, a spus el, oglindește starea de închidere spirituală și intelectuală, o incapacitate de a privi dincolo de sine. „Atunci când ființele umane sunt incapabile să vadă dincolo de ele însele, dincolo de propriile experiențe, idei și convingeri, dincolo de propriile proiecte”, a explicat el, „atunci ele rămân prizoniere, înrobite și incapabile de a-și forma judecăți mature”.
Adevăratul studiu devine, așadar, un act de eliberare. Așa cum Cristos a ridicat-o pe femeie pentru a sta vertical, tot așa învățarea ridică spiritul uman, vindecând absorbția de sine și oferind o viziune mai largă – una care îmbrățișează misterul, adevărul și comuniunea cu ceilalți. „Cei care studiază sunt „«ridicați»”, a spus Papa, „lărgindu-și orizonturile și perspectivele pentru a recupera o viziune care nu privește în jos, ci este capabilă să privească în sus: spre Dumnezeu, spre ceilalți și spre misterul vieții”.
Unitatea dintre credință și rațiune
Suveranul Pontif a continuat să deplângă faptul că, în lumea modernă, omenirea a devenit „expertă în cele mai mici detalii ale realității”, dar se luptă să recupereze o viziune de ansamblu – una care să unească cunoașterea cu sensul. Împotriva acestei fragmentări, a invitat profesorii să redescopere armonia dintre intelect și spirit, o unitate întruchipată de sfinți precum Augustin, Toma de Aquino, Tereza de Ávila și Edith Stein. „Biserica are nevoie de această perspectivă unitară atât pentru astăzi, cât și pentru mâine”, a continuat el, încurajând studenții și profesorii deopotrivă să se asigure că munca lor academică nu rămâne „un exercițiu intelectual abstract”, ci mai degrabă să devină o forță care transformă viața, adâncește credința și întărește mărturia Evangheliei.
Educația ca un act de iubire
Sfântul Părinte a continuat să descrie misiunea educatorilor ca o adevărată operă de milostivire. Predarea, a spus el, este ca miracolul din Evanghelie, „pentru că activitatea educatorului este de a ridica oamenii, ajutându-i să devină ei înșiși și capabili să dezvolte conștiințe informate și capacitatea de gândire critică”. Universitățile pontificale, a îndemnat el, trebuie să continue acest gest al lui Isus – unul care întruchipează „o formă de caritate exprimată prin studiu”. Alimentarea foamei de adevăr, a continuat el, nu este doar o datorie academică, ci o sarcină umană vitală. „A hrăni foamea de adevăr și de sens este o sarcină esențială, deoarece fără ele am cădea în gol și chiar am sucomba la moarte”, a spus el.
O călătorie a apartenenței și a speranței
În încheierea omiliei sale, Papa Leon le-a amintit celor prezenți despre căutarea adevărului că dezvăluie nu doar cunoașterea, ci și apartenența. Citând cuvintele Sfântului Paul – „nu ați primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii” (Romani 8,15) – a spus că, prin studiu și cercetare, fiecare persoană poate redescoperi cel mai profund adevăr dintre toate: că nu suntem singuri, ci aparținem unui Tată iubitor care are un plan pentru viața noastră. În fine, s-a rugat ca toți cei angajați în vocația academică să fie „bărbați și femei care nu sunt niciodată aplecați asupra lor înșiși, ci întotdeauna drepți”, purtând cu ei „bucuria și mângâierea Evangheliei oriunde ați merge”.
