Papa Leon face apel la o pace dezarmată în mijlocul amenințării războiului
18.12.2025, Vatican (Catholica) - Pentru 1 ianuarie, când Biserica sărbătorește Ziua Mondială a Păcii, Papa Leon al XIV-lea propune reflecția asupra lumii marcate de frică, militarizare și amenințarea războiului. În primul său mesaj pentru această celebrare, abordează situația gravă a momentului, propunând în același timp o viziune a păcii care este „dezarmată și dezarmantă”, rezistând violenței nu prin forță, ci prin claritate morală, dialog și convertirea inimilor. „Pacea fie cu voi!” – salutul lui Cristos cel Înviat – se află în centrul mesajului. Sfântul Părinte scrie că aceste cuvinte „nu doresc doar pacea, ci produc cu adevărat o transformare durabilă în cei care le primesc”, afirmând că pacea creștină este activă și disruptivă în refuzul său de violență.
Frica este o temă în reflecția Pontifului. El avertizează că, atunci când societățile pierd din vedere pacea ca realitate trăită, ele acceptă narațiuni în care războiul pare inevitabil, chiar necesar. „Ideea puterii de descurajare a puterii militare, în special descurajarea nucleară”, observă Papa, „se bazează pe iraționalitatea relațiilor dintre națiuni, construite nu pe lege, justiție și încredere, ci pe frică și dominație prin forță”. El remarcă faptul că această abordare nu aduce securitate, ci consolidează instabilitatea și perpetuează anxietatea. Citându-l pe Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, Papa Leon al XIV-lea amintește cum popoarele de astăzi trăiesc „în ghearele unei frici constante”, conștiente că există deja arme capabile de distrugeri catastrofale și că războiul ar putea izbucni „din întâmplare și în circumstanțe neprevăzute”. El citează cifre concrete, observând că cheltuielile militare globale au crescut cu 9,4% numai în 2024, ajungând la 2,7 bilioane de dolari – resurse direcționate către instrumente ale morții mai degrabă decât către dezvoltarea umană.
Mesajul evidențiază o schimbare în atitudinile politice și culturale, în care pregătirea pentru război este privită ca fiind prudentă, iar dezarmarea ca fiind naivă. Papa Leon al XIV-lea scrie: „Când pacea nu este o realitate care să fie trăită, cultivată și protejată, atunci agresiunea se răspândește în viața internă și publică”. El avertizează că această normalizare a confruntării domină politica globală, subminând diplomația și dreptul internațional. Sfântul Părinte abordează, de asemenea, rolul tehnologiilor emergente, inclusiv al inteligenței artificiale, în luarea deciziilor militare. Numește acest lucru o „trădare distructivă a principiilor juridice și filozofice ale umanismului”, deoarece mașinile își asumă din ce în ce mai mult responsabilitatea pentru alegerile de viață și de moarte, în timp ce interesele economice conduc la reînarmare.
Papa reiterează faptul că Evanghelia leagă între ele pacea și nonviolența. „Pacea lui Isus cel înviat este dezarmată”, scrie el. „Lupta sa a fost o luptă dezarmată în mijlocul unor circumstanțe istorice, politice și sociale concrete”. El amintește provocarea cu care s-au confruntat chiar discipolii: „Pune-ți sabia înapoi în teacă”. Creștinii, notează în continuare, sunt chemați să recunoască complicitatea trecută la violență și să se angajeze în mărturia profetică. Într-o lume care echivalează puterea cu dominația, bunătatea însăși devine „dezarmantă”. Pontiful reflectează: „Poate că acesta este motivul pentru care Dumnezeu a devenit copil”, arătând lipsa de apărare a Betleemului ca o revelație a puterii divine.
Bazându-se din nou pe Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, Sfântul Părinte subliniază că dezarmarea trebuie să se extindă dincolo de domeniul armelor. „Dacă acest proces de dezarmare nu va fi profund și complet și nu va ajunge în sufletele oamenilor, este imposibil să oprim cursa înarmărilor.” El insistă asupra faptului că frica trebuie abordată de la rădăcină prin reînnoirea minților și a inimilor, înlocuind suspiciunea cu încrederea. Pacea adevărată „nu poate consta în posesia unei cantități egale de armament, ci doar în încredere reciprocă”. Religiile, adaugă el, au responsabilitatea de a evita folosirea credinței pentru a justifica violența sau războiul și de a fi în schimb „case ale păcii”, în care ostilitatea este abordată prin dialog, dreptate și iertare.
Mesajul abordează, de asemenea, autoritatea publică. Papa Leon al XIV-lea face apel la un angajament reînnoit față de diplomație, mediere și dreptul internațional, deplângând erodarea tratatelor și slăbirea instituțiilor supranaționale. Subliniază faptul că pacea nu este o utopie, ci o alegere – personală, comunitară și politică. Citându-l pe Papa Francisc, avertizează împotriva narațiunilor care prezintă violența ca fiind inevitabilă, observând că astfel de narațiuni sunt instrumente de dominare. Mesajul se încheie cu o viziune înrădăcinată în speranță, reamintind promisiunea biblică a săbiilor transformate în pluguri. În cadrul Jubileului speranței, Papa Leon al XIV-lea invită omenirea să înceapă o „dezarmare a inimii, a minții și a vieții”, având încredere că promisiunile lui Dumnezeu îndeamnă la responsabilitate. Pacea, scrie el, „există; ea vrea să locuiască în noi”. Sarcina nu este să o creăm, ci să o primim – și să îi permitem „să ne dezarmeze”.
