Sf. Iosif a trăit o paternitate plină şi întreagă
18.03.2009, Yaounde (Catholica) - Deşi Sf. Iosif nu a fost tatăl biologic al lui Isus, el a trăit paternitatea în sens deplin, punându-se în slujba lui Cristos şi a dezvoltării lui umane, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor cu clerul local şi cu reprezentanţii mişcărilor ecleziale şi a altor confesiuni creştine, în Bazilica Maria Regina Apostolilor din Yaounde. Pontiful a reflectat asupra figurii Sf. Iosif, a cărui sărbătoare în Biserica Catolică este joi. Sf. Iosif este sfântul patron al Papei, al cărui nume este Joseph Ratzinger. În acelaşi timp Sf. Iosif este patronul Bisericii Universale.
Adresându-se celor prezenţi, Sfântul Părinte a spus că o „meditaţie asupra itinerariului uman şi spiritual al Sfântului Iosif ne invită să surprindem măsura întregii bogăţii a vocaţiei sale şi a modelului care rămâne pentru toţi aceia şi acelea care au voit să-şi dăruiască existenţa lui Cristos, în preoţie ca şi în viaţa consacrată, sau în diferite forme de angajament laic”. Sf. Iosif, a spus Pontiful, „nu este tatăl biologic al lui Isus, căruia doar Dumnezeu singur îi este Tată, şi totuşi el exercită o paternitate plină şi întreagă. A fi tată înseamnă înainte de toate a fi slujitor al vieţii şi al creşterii. Sfântul Iosif a dat dovadă, în acest sens, de o mare abnegaţie. Pentru Cristos a cunoscut persecuţia, exilul şi sărăcia care derivă din aceasta. A trebuit să se stabilească într-un loc îndepărtat de satul său. Singura sa recompensă a fost aceea de a fi cu Cristos.”
„Sfântul Iosif ne învaţă că se poate iubi fără să posezi”, a continuat Sfântul Părinte. „Contemplându-l pe Iosif, fiecare bărbat şi fiecare femeie poate, cu harul lui Dumnezeu, să fie dus la vindecarea rănilor sale afective cu condiţia să intre în proiectul pe care Dumnezeu l-a iniţiat deja în fiinţele care stau aproape de El, aşa cum Iosif a intrat în opera mântuirii prin intermediul figurii Mariei şi mulţumită a ceea ce Dumnezeu făcuse deja în ea. […] Iosif a trăit într-adevăr în lumina misterului Întrupării. Nu doar fizic, ci şi cu inima. Iosif ne dezvăluie secretul unei umanităţi care trăieşte în prezenţa misterului şi se deschide acestuia prin în fiecare moment al existenţei. În el nu există separare între credinţă şi acţiune. Credinţa îi orientează într-o manieră decisivă acţiunile. În mod paradoxal acţionând, asumându-şi deci responsabilităţile, el se dă la o parte pentru a-i lăsa lui Dumnezeu libertatea de a realiza opera Sa, fără a-i ridica obstacole. Iosif este un `om drept` pentru că existenţa sa este `ajustată` după cuvântul lui Dumnezeu.”
„Viaţa Sfântului Iosif, petrecută în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, este un semn elocvent pentru toţi ucenicii lui Isus care aspiră la unitatea Bisericii. Exemplul său ne ajută să înţelegem că numai abandonându-se pe deplin voinţei lui Dumnezeu omul devine un înfăptuitor eficace al planului Lui, de a reuni oamenii într-o singură familie, o singură adunare, o singură ecclesia.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
