O întâlnire care luminează: Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate
04.02.2026, Iași (Catholica) - Cu ocazia celei de-a 30-a Zile Mondiale a Persoanelor Consacrate, sărbătorită în Biserică în ziua Întâmpinării Domnului, persoanele consacrate din zona Iași s-au reunit în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, luni, 2 februarie 2026, pentru un timp de comuniune, rugăciune și reflecție fraternă. Liturghia, transmisă în direct la postul de radio ERCIS FM, a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, concelebrând PS Petru Sescu și PS Petru Gherghel, alături de ei fiind și pr. Cristian Blăjuț OFMConv, vicar episcopal și responsabil cu secțiunea Viața Consacrată în Dieceza de Iași. Liturghia a fost precedată de o Adorație euharistică, moment condus de pr. Iulian Butnaru, FDP, și urmată de momentul de comuniune fraternă la subsolul Catedralei.
Întâlnirea desfășurată după momentul agapei frățești a creat cadrul propice pentru o interacțiune caldă și autentică între persoanele consacrate, membri ai diferitelor congregații religioase și institute seculare. La aceste momente a luat parte și pr. Cristian Blăjuț OFMConv, vicarul episcopal pentru viața consacrată. Bucuria pe care am trăit-o împreună, simplitatea dialogului și spiritul fratern au fost semne vizibile ale unității și ale diversității bogate a vieții consacrate. În cadrul programului, am avut bucuria de a oferi o mărturie personală, din perspectiva unui laic, despre viața consacrată. Discursul a fost structurat în trei părți, ca răspuns la întrebările adresate de sr. Adriana Roca (Congregația Surorile Providenței), responsabilă pentru viața consacrată pe zona Iași, și a fost, pentru mine, o ocazie de a-mi exprima recunoștința și prețuirea pentru persoanele consacrate.
Am vorbit, mai întâi, despre modelul de credință al părinților mei și despre felul în care au privit viața consacrată: cu respect, prețuire și o afecțiune sinceră față de fiecare persoană consacrată care ne-a trecut pragul casei. Am crescut „la umbra bisericii”, în preajma preoților și a persoanelor consacrate, iar încă din copilărie am fost marcată de prezența lor discretă, dar constantă. Am evocat începutul unei adevărate aventuri spirituale odată cu primirea Sfintei Împărtășanii și felul în care viața mea a fost însoțită de-a lungul timpului de mărturia și sprijinul persoanelor consacrate. Am subliniat bucuria care mi-a hrănit și întărit credința, entuziasmul, discernământul, grija pentru binele comun și acea iubire care depășește granițele pur umane, insuflată de fondatorii congregațiilor din care călugării și călugărițele fac parte. Privindu-le, am înțeles cât de mult poate schimba lumea o viață dăruită total lui Dumnezeu.
În a doua parte a mărturiei, am vorbit despre ceea ce cred că au nevoie tinerii de astăzi din partea persoanelor consacrate: autenticitate, deschidere, coerență și dialog. Tinerii au nevoie să știe că persoanele consacrate sunt oameni reali, că sunt aproape de ei, că le vorbesc pe limba lor și că sunt dispuși să îi asculte. Este important ca tinerii să înțeleagă că pasul de a deveni călugăr sau călugăriță merită cu adevărat făcut, că acest „da” generos are sens și aduce împlinire. Dacă tinerii sunt martori ai bucuriei unei vocații – fie ea la căsătorie sau la viața consacrată – chiar și atunci când aceasta este trăită în suferință sau dificultate, acest lucru va cântări enorm în discernământul lor. Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment de cotitură pentru viața consacrată, iar tinerii trebuie să știe că această viață merită să fie aleasă.
Răspunzând celei de-a treia întrebări – Mai sunt familiile de astăzi un pământ fertil pentru dezvoltarea vocațiilor? – am pornit de la o altă întrebare: Creștem noi, părinții de astăzi, în era digitală, copii care să caute sfințenia? Am subliniat că vocația este deja plantată de Dumnezeu în inima fiecăruia, însă are nevoie de un sol bun pentru a crește. Dincolo de carieră și succes, copiii trebuie să știe că sunt chemați la o vocație care întrece orice altă formă de iubire: chemarea de a iubi și de a fi iubiți. Doar astfel putem ajunge la Dumnezeu, într-un proces continuu de descoperire și căutare.
Am vorbit și despre fricile tinerilor de astăzi și despre ce pot face, în mod concret, familiile creștine pentru a-i ajuta să ia în calcul și chemarea la viața consacrată. O fundație solidă de credință face mai ușoară luarea deciziilor și asumarea alegerilor importante. În acest context, am evidențiat și rolul Sfintei Fecioare Maria, care veghează și susține vocațiile pentru timpurile noastre. Mi-am încheiat mărturia mulțumindu-le persoanelor consacrate pentru primirea caldă, pentru sacrificiul și slujirea lor, pentru că ne arată, prin viața lor, că merită să dai totul și să spui un „da” generos lui Dumnezeu.
În final, pr. Cristian Blăjuț OFMConv, a adresat persoanelor consacrate câteva gânduri angajante, pline de blândețe și fraternitate, urmate de rugăciunea de încheiere și binecuvântarea sa preoțească. Această întâlnire a fost pentru mine o mărturie vie a frumuseții vieții consacrate și un semn de speranță pentru Biserică și pentru generațiile tinere, chemate să descopere cu curaj planul lui Dumnezeu pentru viața lor. (Oana Vacaru pentru Ercis.ro)
