Ziua Persoanelor Consacrate celebrată de cei din Roma
05.02.2026, Roma (Catholica) - Duminică, 1 februarie 2026, în Bazilica „San Vitale” din Roma, ne-am adunat în jurul altarului, invitați de păstorul nostru, Mons. Isidor Iacovici. Acesta ne-a reunit pentru a marca și a trăi în mod mai solemn Ziua Persoanelor Consacrate. Cu prezența noastră am încercat să împodobim biserica și să participăm la ospățul pe care însuși Mirele nostru, Isus Cristos, ni l-a oferit mai întâi la Adorația euharistică, iar mai apoi la Sfânta Liturghie. Astfel am trăit „Duminica fericirilor”, dând inimilor noastre ocazie de a experimenta mai profund prezența Domnului.
Prin cuvântul de învățătură, ținut de părintele franciscan conventual Iulian Misariu, care a prezidat Sfânta Liturghie, fiind înconjurat de alți preoți studenți, am fost încurajați să privim spre cei care au ales să îl urmeze pe Cristos „cu o inimă nedespărțită” (cf. 1Cor 7,34). În centrul acestei chemări stă evanghelia Fericirilor (Mt 5,1-12), o adevărată „carte de identitate a creștinului”, cum spunea deseori Papa Francisc. Fericirile nu sunt simple maxime morale, ci portretul lui Isus însuși. A le trăi înseamnă a-l lăsa pe Cristos să prindă chip în noi. Viața consacrată este, în mod special, locul în care Fericirile devin vizibile. Așa cum afirma Preasfințitul Iosif Păuleț: „Persoanele consacrate împlinesc un act al Bisericii și pentru Biserică, unindu-și propria oferire cu oferirea lui Cristos pentru mântuirea lumii”. Iar Sora Simona Brambilla, prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, sublinia în mod profetic: „Viața consacrată este o prezență care rămâne acolo unde demnitatea este rănită și credința este încercată… o speranță activă capabilă să genereze pace, curaj și perseverență”. Așadar, misiunea noastră este de a fi mereu prezențe vii, care trăiesc evanghelia și se lasă transformați de harul lui Dumnezeu.
Un model pentru noi de o astfel de trăire este Sfântul Francisc de Assisi, care nu a comentat fericirile, ci le-a trăit în sensul cel mai profund, ne spunea părintele predicator. Viața lui a devenit o „evanghelie vie”, o icoană a omului transformat de har. După cum și Papa Francisc îndemna persoanele consacrate să devină „purtătoare de lumină” în lumea de astăzi prin mărturia lor de fidelitate față de voturile evanghelice, tot astfel și Sfântul Francisc ne arată că Fericirile nu sunt idealuri imposibile, ci drumuri reale spre sfințenie. Ele devin posibile atunci când îl lăsăm pe Cristos să ne modeleze inima. Într-o lume care caută fericirea în putere, succes și posesie, viața consacrată rămâne un semn profetic: fericirea adevărată vine din a-l pune pe Cristos în centru. Iar noi toți, indiferent de vocație, suntem chemați să devenim fericirea lui Dumnezeu pentru lume.
Îndemnul pr. Iulian a fost de a continua să ne rugăm pentru persoanele consacrate, să le susținem și să le încurajăm în misiunea și activitățile lor și, totodată, să implorăm de la bunul Dumnezeu harul de a suscita noi vocații care să continue cu entuziasm și bucurie lucrarea sa în lume. Totodată, dorim să mulțumim cu bucurie pentru toate rugăciunile înălțate pentru noi. După binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, preoții ne-au împărțit și binecuvântarea cu lumânări care, tradițional, se împarte în ziua memoriei Sfântului Blaziu și, nu în ultimul rând, ne-au invitat la o agapă frățească, unde ne-am putut saluta și adresa urările reciproce cu ocazia acestei frumoase zile dedicate nouă. Ne-am bucurat și de posibilitatea de a gusta bunuri pregătite în stilul nostru românesc.
Să ne ajute bunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi să îl întâmpinăm pe Cristos în inimile noastre, să îl rugăm să ne purifice pentru a putea trăi cu bucurie și fidelitate vocația primită. (Sr. Camelia Andrieș pentru Ercis.ro)
