Papa Leon: În acest Post, faceți din viața voastră o capodoperă unică

22.02.2026, Vatican (Catholica) - În cadrul discursului de dinaintea rugăciunii Angelus din 22 februarie 2026, prima Duminică din Postul Mare în ritul latin, Papa Leon al XIV-lea a spus că perioada Postului ne oferă ocazia de a-l lăsa pe Domnul să ne purifice și să ne vindece, de a coopera mai bine cu Dumnezeu și, făcând aceasta, de a ne transforma viețile în capodopere unice. Pontiful a făcut trimitere la Evanghelia zilei, după Sf. Matei, în care Isus merge în pustiu și este ispitit de diavol (cf. Matei 4,1-11). Redăm în continuare alocuțiunea papală.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

Astăzi, în prima Duminică din Postul Mare, Evanghelia ne vorbește despre Isus care, condus de Duhul Sfânt, merge în pustiu și este ispitit de diavol (cf. Matei 4,1-11). După patruzeci de zile de post, El simte povara umanității Sale: la nivel fizic foamea, iar la nivel moral ispitele diavolului. Experimentează aceeași osteneală pe care o trăim cu toții în călătoria noastră și, împotrivindu-se diavolului, ne arată cum să învingem înșelăciunile și capcanele lui.

Cu acest Cuvânt de viață, liturgia ne invită să privim Postul Mare ca pe un itinerariu luminos în care, prin rugăciune, post și milostenie, putem reînnoi colaborarea noastră cu Domnul în realizarea capodoperei unice a vieții noastre. Este vorba de a-i permite Lui să îndepărteze petele și să vindece rănile pe care păcatul le-a produs în ea și de a ne angaja să o facem să înflorească în toată frumusețea ei până la plinătatea iubirii, singura sursă a fericirii adevărate.

Desigur, aceasta este o călătorie exigentă și există riscul de a ne descuraja sau a ne lăsa seduși de căi mai puțin exigente către împlinire, precum bogăția, faima și puterea (cf. Matei 4,3-8). Acestea, care au fost și ispitele lui Isus, sunt doar substitute slabe ale bucuriei pentru care am fost creați și, în cele din urmă, ne lasă inevitabil și veșnic nemulțumiți, neliniștiți și goi.

Din acest motiv, Sfântul Paul al VI-lea ne-a învățat că penitența, departe de a sărăci umanitatea noastră, o îmbogățește, o purifică și o întărește pe măsură ce înaintează spre un orizont care are „ca scop iubirea și abandonarea în Domnul” (Constituția apostolică Paenitemini, 17 februarie 1966, I). Penitența, într-adevăr, în timp ce ne face conștienți de limitele noastre, ne dă puterea de a le depăși și de a trăi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o comuniune tot mai intensă cu El și între noi.

În acest timp de har, să o practicăm cu generozitate, împreună cu rugăciunea și faptele de milostenie: să facem loc tăcerii; să închidem puțin televizoarele, radiourile și smartphone-urile noastre. Să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, să ne apropiem de Sacramente; să ascultăm vocea Duhului Sfânt, care ne vorbește în inimile noastre, și să ne ascultăm unii pe alții, în familiile noastre, la locul de muncă, în comunitățile noastre. Să dedicăm timp celor care sunt singuri, în special bătrânilor, săracilor și bolnavilor. Să renunțăm la ceea ce este superfluu și să împărtășim ceea ce economisim cu cei care nu au strictul necesar. Atunci, așa cum spune Sfântul Augustin, „rugăciunea noastră, făcută cu smerenie și iubire, cu post și milostenie, cu cumpătare și iertare, răsplătind lucrurile bune și neîntorcând înapoi cele rele, îndepărtându-ne de rău și făcând binele” (Sermo 206, 3), va ajunge la Cer și ne va dărui pacea.

Fecioarei Maria, Mama care îi ajută mereu pe copiii ei în momentele de încercare, îi încredințăm călătoria noastră din Postul Mare.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Au trecut patru ani de la începutul războiului împotriva Ucrainei. Inima mea este încă îndurerată de situația dramatică ce se află sub ochii tuturor: câte victime, câte vieți și familii destrămate, câtă distrugere, câtă suferință de nedescris! Într-adevăr, fiecare război este o rană provocată întregii familii umane: lasă în urma sa moarte, devastare și o dâră de durere care marchează generații întregi.

Pacea nu poate fi amânată: este o nevoie urgentă care trebuie să-și găsească loc în inimile noastre și să se traducă în decizii responsabile. De aceea, reînnoiesc cu tărie apelul meu: să se oprească armele, să înceteze bombardamentele, să se ajungă fără întârziere la un armistițiu și să se consolideze dialogul pentru a deschide calea către pace. Vă invit pe toți să vă alăturați rugăciunii pentru poporul ucrainean martirizat și pentru toți cei care suferă din cauza acestui război și a tuturor conflictelor din lume, pentru ca darul mult așteptat al păcii să poată străluci în zilele noastre.

Acum vă adresez salutul meu tuturor, credincioșilor din Roma și pelerinilor din Italia și din diferite țări. Binecuvântez din inimă Surorile Muncitoare ale lui Isus, cu ocazia centenarului fondării Institutului lor. Salut Școala Sfântul Iosif Calasanz din Prievidza, Slovacia, și încurajez asociațiile care se angajează să combată împreună bolile rare. Salut grupul din Apostolatul Rugăciunii din Biella, credincioșii din Nicosia, Castelfranco Veneto și decanatul Melegnano; candidații la Mir din Boltiere, tinerii din Comunitatea Pastorală Sfânta Maria Magdalena din Milano și cercetașii din Tarquinia. Vă doresc tuturor o duminică frumoasă și un drum bun al Postului!