D.C. Schindler: Dumnezeu și cetatea
25.02.2026, Târgu Lăpuș (Catholica) - Editura Galaxia Gutenberg anunță apariția lucrării lui D.C. Schindler „Dumnezeu și cetatea. Un eseu de metafizică politică”, în traducerea lui Dan Tomuleț, având 140 de pagini, format 13×20. Autorul este un filozof catolic contemporan, cu doctoratul obținut la Universitatea Catolică a Americii, actualmente predând metafizică și antropologie la Institutul Pontifical Papa Ioan Paul al II-lea din Washington, D.C. Este căsătorit, are trei copii, și în activitățile sale intră și traduceri de filozofie și literatură din franceză și germană, precum și coordonarea publicației „Communio: International Catholic Review”.
„Dumnezeu și cetatea”, bazată pe o prelegere de David Christopher Schindler la Universitatea din Dallas în 2022, își propune să gândească ontologic despre politică. Cu alte cuvinte, încearcă să reflecteze nu asupra unei anume teorii politice, nici asupra legitimității acțiunii politice sau asupra caracterului distinctiv al anumitor regimuri, ci asupra naturii ordinii politice ca atare și asupra modului în care această ordine implică întrebările fundamentale ale existenței, cele referitoare la om, ființă și Dumnezeu.
Aristotel și, după el, Aquino, au identificat metafizica și politica drept științe „arhitectonice”, întrucât fiecare dintre acestea se referă într-o anumită măsură la întreaga realitate, din care științele particulare studiază o parte. Primul capitol al acestei cărți susține că, așa cum metafizica, studiind ființa ca întreg, nu poate să nu abordeze într-o anumită măsură problema lui Dumnezeu, la fel și politica, ordonarea vieții umane ca întreg, implică în mod necesar existența lui Dumnezeu. În această privință, proiectul liberal modern s-a înșelat încercând să facă din religie o chestiune privată, mai degrabă decât una cu adevărat politică. Nu putem organiza existența umană fără a face unele afirmații, implicite sau explicite, cu privire la natura lui Dumnezeu și la relația lui Dumnezeu cu lumea.
Al doilea capitol abordează această temă din punct de vedere antropologic. După cum a afirmat Platon, „cetatea este sufletul pe scară largă”: dacă omul este religios prin natura sa, el nu poate fi înțeles în mod corespunzător, iar binele uman nu poate fi asigurat și promovat în mod corespunzător, dacă „problema lui Dumnezeu” este „exclusă” din ordinea politică adecvată. În plus, dacă nu reușim să recunoaștem dimensiunea esențialmente politică a relației cu Dumnezeu, vom fi incapabili să înțelegem corect prezența lui Dumnezeu în Trupul (eclezial și sacramental) al lui Cristos: Dumnezeu nu poate fi real în Biserică, văzută ca Biserică, decât dacă este real și în cetate, văzută ca cetate (și viceversa).
În lucrarea sa De regno, Aquino afirmă în mod celebru că „regele trebuie să fie în regat ceea ce sufletul este în trup și ceea ce Dumnezeu este în lume”. Capitolul al treilea oferă un studiu atent al relației corp-suflet pentru a ilumina, pe de o parte, natura autorității politice și, pe de altă parte, modul precis în care Dumnezeu este prezent în comunitatea umană. Iată titlurile exacte ale acelor trei capitole: 1. „Wie kommt Gott in die Politik?”: Locul lui Dumnezeu in ordinea politica; 2. Cetatea este sufletul scris cu litere mari: Despre Dumnezeu ca Res Publica; 3. Slava lui Dumnezeu este cetatea cu adevărat vie: Despre sufletul și trupul politicii. Mai există o introducere și o concluzie. Prezentarea de mai sus a folosit informațiile despre lucrarea în original, de pe Amazon.com.
