Ajutându-i pe copiii străzii din Camerun
18.03.2009, Yaounde (Catholica) - Cel mai bun loc pentru un copil ca să trăiască este acasă cu familia sa, dar aceasta nu este posibil întotdeauna, aminteşte fondatorul unui proiect pentru copiii străzii din Yaounde. Pr. iezuit Alfonso Ruiz Marrodan este coordonatorul Casei Speranţei, un proiect sprijinit de Arhidieceza locală, ce caută să reintegreze copii în familii şi în societate. După ce a trăit în Ciad timp de 20 de ani, pr. Ruiz, sau „padre”, cum îi spun copiii, a venit în Camerun acum 11 ani.
Preotul spaniol a spus că proiectul Casa Speranţei lucrează cu copiii străzi în mai multe feluri. În primul este preluarea: „noi îi preluăm în totalitate în grija noastră.” Copiii trăiesc în Casa Yves, care şi-a primit numele după pr. Yves Lescanne, cel ce a fondat proiectul în 2002 şi a fost ucis apoi de un fost beneficiar. „Copiii trăiesc aici, mănâncă şi merg la şcoală”, a explicat pr. Ruiz. „Le oferim o serie de activităţi de bază, de la lucrul în casă, întreţinerea terenurilor cu palmieri din care facem uleiul ce îl consumăm în casă; uneori ajută în atelierul de lemnărie sau în cel de mecanică. Apoi treptat îi introducem în contact cu familiile lor şi vedem cum îi putem reinsera acolo.” Preotul a recunoscut că „cel mai bun loc pentru un copil este familia”. Dar uneori şi după câţiva ani de zile copiii nu se pot întoarce în familiile lor, fie pentru că acestea sunt dezmembrate fie pentru că efectiv nu îi pot primi.
Pentru copii mai există şi alte persoane care ajută, precum un grup de profesori care au în chirie o casă de mici dimensiuni, unde copiii „pot să se spele, să tragă un somn, să îşi spele hainele şi să vorbească cu profesorii. Au de asemenea diverse activităţi, precum lucru manual, pictură… Dar după-amiaza trebuie să plece, să se întoarcă pe străzi.” Pr. Ruiz a mai spus că proiectul pe care îl conduce se ocupă şi de tinerii ce ajung în închisoare, pentru care încearcă să organizeze ore ca de şcoală. „Este o muncă dură. Desigur, rezultatele nu sunt extraordinare, dat fiind că dintr-un grup de zece trec examenele să zicem doar doi, dar important este că le ocupăm timpul în mod pozitiv, că învaţă, chiar dacă nu ca la o şcoală normală.”
„Un alt aspect important este comunicarea cu familiile. Multe familii nu ştiu despre copiii lor că sunt la închisoare, iar noi căutăm să îi informăm şi să ajutăm la eliberarea lor.” Iezuitul a subliniat că o problemă gravă este inundarea închisorilor cu tineri „care ajung să petreacă mai mult timp în închisoare decât ar trebui”. A dat câteva exemple grave: „Există băieţi care, atunci când ajung în faţa tribunalului, primesc o sentinţă de şase luni, dar ei sunt deja în închisoare de un an şi jumătate.” Tribunalele funcţionează defectuos şi sunt operative doar pentru cazurile foarte grave. „Un băiat care a furat un telefon mobil nu este important (pentru tribunale); el poate petrece în închisoare mai mult timp decât ar trebui.”
