Sărbătoarea Floriilor, timp de har în Catedrala „Schimbarea la Față”
05.04.2026, Cluj (Catholica) - Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim – Duminica Floriilor, din 4 aprilie 2026, a fost o însorită zi de primăvară la Cluj-Napoca, zi în care Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul, a fost întâmpinat cu cântec de preamărire și stâlpări binecuvântate în Catedrala „Schimbarea la Față”, la fel ca în toate bisericile, capelele, mănăstirile catolice de rit bizantin și în cele ortodoxe.
Sfânta Liturghie arhierească celebrată, de la ora 10.30, în Catedrala clujeană l-a avut ca protos pe Preasfinția Sa Cristian, Episcopul Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, prezent ca reprezentant al Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. Au concelebrat pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, pr. Anton Crișan, rector, pr. Lazăr Teodor și pr. Ovidiu Ivan, preoți ai Catedralei. Diacon a fost Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, iar studenții Andrei Sabău și Ionuț Mihu au ajutat la altar. Răspunsurile liturgice le-au oferit coriștii Corului „Angeli” al Catedralei, dirijat de prof. Angela David.
Deschizând filele Sf. Evanghelii la lectura duminicii Floriilor (In 12, 1-18), Preasfinția Sa Cristian a asemănat Biserica acelei case din Betania în care Isus obișnuia să poposească. Pentru că Biserica este locul în care, la fel ca Isus în casa lui Lazăr, „și noi trebuie să ne simțim bine, să ne simțim primiți, valorizați, acceptați, înconjurați de prieteni”. Biserica, a subliniat, „de 2000 de ani este Casa Domnului, este casa fiecăruia dintre noi, este locul în care, intrând în această casă, suntem înconjurați de oamenii care cred și care au același valori ca și noi. Cu care împreună privim spre Domnul, spre Sfântul Altar și împreună cerem Domnului vindecare, binecuvântare, ajutor în toate nevoile noastre trupești și sufletești.”
Ierarhul a atras atenția că fiecare dintre momentele importante ale vieții lui Isus, din contextul intrării Sale glorioase în Ierusalim, conferă sens și semnificație vieții fiecărui om, indică „o cale ascendentă”, un drum de purificare și înălțare spirituală, care conduce „înspre Patria Cerească, înspre Ierusalimul Ceresc.” A spus: „Înspre Ierusalim mereu, mereu, se urcă. Așa urcăm și noi și suntem chemați să urcăm fiecare în viața noastră spirituală. (…) Ierusalimul este locul în care profețiile se împlinesc; este locul în care revelația devine palpabilă. Ierusalimul și Templul din Ierusalim, în care Isus intră, este locul în care Dumnezeu Însuși locuiește. Cel nevăzut, cel nepătruns, cel misterios, Dumnezeul cel mare și puternic locuiește în această casă, și Isus împlinește această urcare, dându-ne un mesaj și un exemplu pentru viața fiecăruia dintre noi.”
„Sfinții Părinți spun că existența noastră omenească se află cumva la o confluență, la o întâlnire, între o atracție gravitațională din sus înspre jos și din jos înspre sus. Viața noastră trupească, relațiile noastre, de multe ori, care trebuie încă să se perfecționeze, au tendința să ne tragă în jos, înspre partea materială. Dar, totodată, fiecare dintre noi trăim și simțim atracția pe care Domnul o trimite, de a ne ridica, de a nu rămâne în mocirla zilelor mai puțin frumoase din viața noastră, de a ne ridica ochii spre ceruri; de a căuta cu gândul, cu sufletul, cu ființa noastră înspre absolut; de a privi dincolo de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și care ne dă, de multe ori, atâtea motive să ne descurajăm. Și această tensiune între cele două atracții o putem rezolva în momentul în care descoperim libertatea pe care Domnul ne-a dăruit-o, pentru a-l alege pe El și pentru a alege atracția înspre El; pentru a înțelege că adevărata noastră libertate și viață o avem atunci când îi spunem «da» Lui. Și când știm că atașamentul de acest pământ și de tot ceea ce el presupune nu are ultimul cuvânt în viața noastră, tot ceea ce ni se întâmplă trebuie să ne conducă cu mintea și cu sufletul înspre înălțime. De aceea viața noastră trebuie să fie mereu o asceză, mereu o urcare.”
Preasfinția Sa Cristian a invitat credincioșii la pregătirea temeinică a sufletului prin Spovadă, rugăciune, eliberare de atașamente lumești, la purificarea inimii și a gândului, pentru ca, urmându-l pe Fiul lui Dumnezeu pe Calea Crucii – în zilele din Săptămâna Mare -, fiecare să poată învia apoi împreună cu El. Și, deși sunt căderi în păcate, în greșeli, în viața fiecărui om, a încredințat că mereu există cale spre în sus, că omul este capabil să se ridice: „Ne ridicăm fruntea, ne ridicăm mintea, ne ridicăm ființa la munți, la Domnul – Cel care a făcut Cerul și Pământul -, de unde, nu-i așa, va veni ajutorul nostru”. Au fost și alte îndemnuri și încurajări pe care primindu-le, credincioșii vor porni, după această frumoasă sărbătoare, pe urmele stropite cu sânge ale Mântuitorului. Săptămâna Patimilor va fi, și în acest an, un timp de har, de purificare și sfințire, de înălțare a privirii către înălțimea Crucii Mântuitorului pentru a primi de la El iertare, vindecare și eliberare, pentru ca fiecare să poată dobândi, prin mărita-i Înviere, lumina învierii în propria viață.
După celebrarea liturgică, urmând o veche tradiție a sărbătorii de Florii (din sec. al IV-lea), Ierarhul și preoții au oficiat rugăciunea de binecuvântare a stâlpărilor (a ramurilor înverzite) pe care credincioșii, primindu-le, le-au dus la casele lor – semne ale biruinței asupra morții împlinită de Domnul prin învierea lui Lazăr și apoi prin propria-i Înviere. Pr. Anton Crișan, rectorul Catedralei clujene a mulțumit Preasfințitului Cristian pentru prezența sa în mijlocul credincioșilor clujeni. Totodată, a anunțat programul celebrărilor, în Catedrala „Schimbarea la Față”, din zilele ce vor urma – în Săptămâna Mare, până la sărbătoarea Învierii.
