Sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu celebrată solemn la Catedrala Sf. Iosif din București
16.04.2026, București (Catholica) - Duminică, 12 aprilie 2026, a doua Duminică de Paște în ritul latin, la Catedrala Sfântul Iosif, Preasfințitul Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, a celebrat la ora 17 Sfânta Liturghie solemnă în Sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu. Înaintea Sfintei Liturghii, între orele 15 și 17 membrii mișcării „Misionarii Milostivirii Divine”, însoțiți de sunetele emoționante ale harpei sorei Annunziata, au animat un moment de Adorație Euharistică, susținut de texte și rugăciuni din „Micul Jurnal” al Sfintei Faustina Kowalska.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Cornel Damian a precizat pentru început că în tradiția Bisericii Catolice, Duminica a doua a Paștelui este numită şi „Duminca Albă – Domenica in Albis”, de la faptul că persoanele adulte care primiseră Botezul în celebrarea Vigiliei pascale, în această duminică depuneau hainele albe îmbrăcate atunci şi purtate timp de o săptămână, ca semn al îmbrăcării cu Cristos, întru moartea şi Învierea Sa și că, mai târziu, din anul 2000, din inițiativa Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, a devenit și Duminica Milostivirii Divine, împlinind în acest fel dorința lui Isus Cristos revelată Sfintei Faustina Kowalska.
În continuare, Excelența Sa a spus că în a doua Duminică de Paște contemplăm efectele Învierii lui Isus asupra vieții noastre. Învierea nu este un eveniment care îl privește doar pe Cristos, ci un dar pentru întreaga omenire. Prin Învierea Sa, Isus aduce pace, bucurie, iubire și viață nouă, iar toate acestea se primesc și se trăiesc prin credință. Primul dar al Învierii este pacea. Isus cel înviat intră în Cenacolul închis de frică și îi salută pe ucenici cu cuvintele: „Pace vouă!” Această pace este rodul victoriei Sale asupra morții și a răului. Ea nu elimină automat suferințele vieții, dar le transformă, oferind inimii speranță și reconciliere. Al doilea dar este bucuria. Ucenicii se bucură văzându-l pe Domnul, iar această bucurie devine o trăsătură specifică a primelor comunități creștine. Izvorul ei nu este absența problemelor, ci certitudinea că Cristos a învins moartea și că este viu.
Învierea este și izvor de comuniune fraternă și iubire. Credința în Cristos cel înviat eliberează inimile de egoism și le face capabile de dăruire generoasă. Primii creștini trăiau în unitate, împărțeau bunurile și se sprijineau reciproc, semn că Învierea transformă relațiile umane. Toate acestea, a spus Preasfințitul Cornel, se întemeiază pe credință, care nu vine întotdeauna ușor. Apostolul Toma întruchipează lupta dintre îndoială și credință. El dorește să vadă semnele pătimirii pentru a crede. Isus nu îl respinge, ci vine în întâmpinarea lui și îl conduce la o mărturisire de credință profundă: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Astfel înțelegem că Isus cel înviat poartă pentru totdeauna în trupul Său rănile iubirii răstignite. Învierea nu anulează pătimirea, ci îi revelează sensul: suferința primită și trăită din iubire devine izvor de viață.
Moartea lui Isus, care părea un eșec, este de fapt victoria iubirii care unește și mântuiește. Credința în Cristos este prezentată de apostolul Petru ca un bun mai prețios decât aurul. Ea trebuie încercată și purificată, dar tocmai aceste încercări o întăresc și o conduc la scopul ei final: mântuirea sufletelor. Credința este comoara din care izvorăsc pacea, bucuria, iubirea și unirea vie cu Cristos cel înviat. În a doua parte a omiliei, Excelența Sa a arătat că această duminică este cunoscută în mod special ca Duminica Divinei Milostiviri, așa cum Isus însuși i-a cerut Sfintei Faustina Kowalska. Isus i-a spus: „Doresc ca prima duminică după Paști să fie Sărbătoarea Milostivirii. În această zi sunt deschise adâncurile milostivirii Mele; revărs un întreg ocean de haruri peste sufletele care se apropie de izvorul milostivirii Mele.”
Mesajul Divinei Milostiviri ne ajută să înțelegem mai profund Evanghelia acestei duminici. Isus cel înviat arată rănile Sale – nu ca semn de condamnare, ci ca izvor de milostivire. Din Inima Sa străpunsă curg haruri de iertare, pace și viață nouă pentru cei care au încredere în El. Cuvintele-cheie ale acestui mesaj sunt: „Isuse, mă încred în Tine!” Această încredere este forma cea mai profundă a credinței. Este credința celor „care nu au văzut și au crezut”. Milostivirea lui Isus nu se adresează celor perfecți, ci celor care, asemenea lui Toma, vin cu rănile, îndoielile și păcatele lor și se lasă atinși de iubirea Sa. Isus a făcut o promisiune specială pentru această zi: „Sufletul care se va spovedi și va primi Sfânta Împărtășanie va dobândi iertarea deplină a păcatelor și a pedepselor.” Astfel, Duminica a doua de Paște ne invită nu doar să credem în Înviere, ci să intrăm concret în milostivirea lui Dumnezeu, să primim pacea Sa și să devenim, la rândul nostru, milostivi față de ceilalți.
