Sinodul Episcopilor: Intervenţia PS Petru Gherghel
10.10.2005, Vatican (Catholica) - PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, a fost desemnat de către Conferinţa Episcopală Română să participe la Cea de-a XI-a Adunare a Sinodul Episcopilor care se desfăşoară la Vatican în perioada 2-23 octombrie, având tema: „Euharistia, izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii”. În cursul sesiunii de luni, 10 octombrie, PS Petru Gherghel a avut o intervenţie, în discursul său insistând pe trei teme: eroismul creştinilor din România în trăirea vieţii creştine, dorinţa de a adăuga la numele sfintei Liturghii titlul bizantin „Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie” şi importanţa locului central ce revine tabernacolului în biserică.
Situl Ercis.ro, al Diecezei de Iaşi, a publicat textul intervenţiei PS Petru. Îl reproducem în continuare: „Acel `a rămâne în Cristos` (In 15,4) a garantat încă de la începuturi vitalitatea şi forţa primelor comunităţii creştine, reunite pentru celebrarea Euharistiei. Prezenţa sa vie şi, în acelaşi timp, sacramentală este garanţia sigură a unei continuităţi şi a unei creşteri care nu a mai putut să înceteze niciodată, în pofida dificultăţilor istoriei create de diferite ideologii şi chiar de persecuţii. Numeroasele mărturii ale celebrărilor euharistice care se ţineau în catacombe în diferite timpuri şi locuri ne sunt o dovadă clară. Chiar dacă, numai în parte, am fost martor direct al multor fapte de eroism în timpul deceniilor de comunism totalitar, am cunoscut Episcopi şi preoţi care au reuşit, cu o fantezie greu de imaginat, să consacre şi să păstreze totuşi în celulele de închisoare Sfânta Pâine euharistică. În lunga perioadă comunistă, biserica era singurul loc unde credincioşii puteau să-şi alimenteze curajul credinţei lor. Celebrarea Euharistiei era, în acelaşi timp, şi posibilitate de evanghelizare, cateheză şi comuniune cu Dumnezeu şi cu fraţii.”
„Schimbările din 1989 au deschis o cale multor valori întâlnite în condiţii de libertate, dar libertatea rău înţeleasă duce la o degradare tradiţiilor în viaţa socială, în familie şi, de multe ori, chiar şi la îndepărtarea de credinţă. Mulţumim Domnului că asemenea tendinţe nu au invadat încă bisericile noastre catolice, unde respectul şi iubirea pentru Euharistie sunt chiar mai puternice decât în trecut. Frecvenţa la Liturghia duminicală este mai mare şi, poate, chiar mai motivată. Pentru creşterea respectului faţă de Euharistie, aş avea o propunere. Ţinând cont de tradiţia orientală, bogăţia unor frumoase mărturii şi dorinţa unui schimb de daruri între Bisericile noastre, propun să se întrebuinţeze pentru Sfânta Liturghie şi apelativul de `Sfânta şi dumnezeiască Liturghie`, pe lângă numele latin, deja folosit, dar mai puţin exact. Ar fi un titlu care sugerează într-o măsură mai mare ideea de sacru şi invită la reculegere, la uimire, la tăcere, la adoraţie.”
„La sfârşit, un apel: să păstrăm, în structura bisericilor noastre, locul cel mai vizibil şi mai accesibil pentru tabernacol, pentru a nu risca în vreun fel ca bisericile noastre să devină lăcaşuri cochete în care Stăpânul e greu de găsit.”
