Mulţumirile Episcopilor pentru scrisoarea Papei despre lefebvrişti
13.03.2009, Roma (Catholica) - Sentimentul marcant al reacţiilor Episcopilor la scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea privind revocarea excomunicării celor patru Episcopi ai Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea este unul de profundă recunoştinţă. Documentul a trezit un vast ecou, nu numai în lumea catolică, şi este definit din mai multe părţi drept „fără precedent”, aminteşte Radio Vatican. Vineri, 13 martie 2009, dimineaţă, intervenind la reuniunea de studiu organizată de Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, la care participă peste 80 de Episcopi din toată Biserica Catolică, responsabili de sectorul comunicaţiilor în cadrul Conferinţelor Episcopale respective, Cardinalul Tarcisio Bertone a afirmat că „Papa nu este singur”, întrucât „toţi colaboratorii săi apropiaţi sunt profund uniţi cu el”.
Există o unanimitate în a sublinia stilul inedit, umil şi curajos, totodată sincer şi fratern, folosit de Papa în scrisoarea asupra chestiunii Episcopilor lefebvrişti. Preşedintele Conferinţei Episcopale Germane, Mons. Robert Zollitsch, care vineri dimineaţă l-a întâlnit pe Papa, a vorbit pentru Radio Vatican, punând accentul pe aspectul extraordinar al gestului Sfântului Părinte: „Nu mi s-a întâmplat să citesc o scriere a unui Papă atât de personală şi atât de deschisă. Şi aceasta îmi place foarte mult. Este şi un semn al comunicării, un semn al faptului că Papa însuşi doreşte să intre în colocviu cu Episcopii şi să explice întregului colegiu episcopal care au fost motivele care l-au determinat şi cum a perceput el toată situaţia. A făcut-o deoarece a avut senzaţia de a nu fi fost înţeles îndeajuns în ceea ce priveşte scopul ultimului său act. Îmi place faptul că Papa a exprimat totul în mod atât de personal”.
Stilul inedit al acestui document a fost evidenţiat şi de Cardinalul Andre Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris: „Stilul acestei scrisori este într-adevăr personal. Mă gândesc că Papa… a fost impresionat de reacţia unor creştini, întrucât el a perceput că pentru unii – cum însuşi a spus – aceasta a fost ocazia de a readuce la lumină răni vechi, resentimente, neplăceri. Există însă şi posibilitatea de a exprima un ataşament profund faţă de Biserică. De aceea, era necesar ca Papa să adreseze un mesaj acestor credincioşi. Având în vedere primele reacţii pe care le-am auzit, comentariile sunt foarte pozitive luând în considerare explicaţiile şi reflecţiile pe care Papa le prezintă. A doua reflecţie pe care aş dori să o fac este că acest raport viu dintre Scaunul lui Petru şi Bisericile particulare e cel care formează ţesutul vieţii Bisericii; prin urmare, nu ne miră faptul că acest ţesut este viu, că există schimburi consistente şi bogate între Papa şi Episcopi: este însăşi esenţa acestui raport!
Recunoştinţa faţă de Papa este exprimată şi de episcopatul austriac, reunit în aceste zile în sesiunea plenară de primăvară. Într-o notă, Episcopii din Austria subliniază atenţia pastorală a Sfântului Părinte, care a dorit să explice pe larg raţiunile ce l-au făcut să revoce excomunicarea Episcopilor lefebvrişti. Episcopii italieni, printr-o notă a Conferinţei Episcopale, exprimă şi ei preţuire şi recunoştinţă pentru cuvântul de clarificare al Papei. La rândul lor, Episcopii englezi subliniază umilinţa Papei exprimată în acest document, în timp ce Episcopii belgieni apreciază spiritul de împăcare care îl însufleţeşte pe Pontif. Din partea episcopatului elveţian, Mons. Pier Giacomo Grampa, Episcop de Lugano, a spus: „Am primit această scrisoare a Sfântului Părinte cu profundă emoţie şi datorită accentelor de umilinţă, de fraternitate de care să dovadă. Scrisoarea subliniază un stil de delicateţe… Această scrisoare este dovada la cât au fost de nejustificate afirmaţiile răuvoitoare îndreptate fără temei împotriva lui, dar aceasta ar putea şi să reprezinte pozitiv redescoperirea unor dimensiuni pe care mulţi nu le sesizează”.
La rândul său, superiorul Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea, Mons. Bernard Fellay, a mulţumit Papei pentru scrisoare şi a dat asigurări că nu este intenţia lefebvriştilor să se oprească la Tradiţia din 1962, adică înainte de Conciliul Vatican II. „Mulţumim din inimă Sfântului Părinte pentru faptul de a fi readus dezbaterea la nivelul la care trebuie să se desfăşoare, cel al credinţei. Împărtăşim pe deplin – scrie Episcopul Fellay – preocuparea prioritară pe care o aveţi, aceea a predicării `în timpul nostru în care în vaste zone ale pământului credinţa este în pericol să se stingă ca o flacără ce nu mai găseşte din ce să se alimenteze`. Biserica trece printr-o mare criză care nu va putea fi rezolvată decât prin întoarcerea cu totul la puritatea credinţei”. Superiorul SSPX explică apoi că comunitatea sa doreşte să analizeze Conciliul Vatican II şi învăţătura post-conciliară în lumina Tradiţiei de dinainte de 1962, fără ruptură şi în cadrul unei dezvoltări perfect omogene”. Fraternitatea, încheie Mons. Fellay, îl asigură pe Pontif de „voinţa ei de a înfrunta colocviile doctrinare recunoscute ca `necesare` de decretul de revocare a excomunicării, cu dorinţa de a sluji Adevărul revelat”.
