Nunţiul Apostolic despre prima sa vizită la Cluj (II)
10.03.2009, Cluj (Catholica) - Pe situl BRU.ro a apărut publicat ieri un amplu interviu acordat de Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano Sebastian, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova, biroului de presă al Eparhiei de Cluj-Gherla, cu ocazia vizitei acestuia între 20 şi 22 februarie la Cluj-Napoca. Redăm astăzi a doua parte a acestui interviu.
– Ţinând cont de problemele pe care le are Eparhia de Cluj-Gherla dar şi întreaga Biserică Greco-Catolică, care dintre ele v-a atras atenţia în mod deosebit? Credeţi că veţi putea lua o iniţiativă ca reprezentant al Sfântului Scaun pe lângă diplomaţia Guvernului român şi chiar prin alte canale diplomatice la Bucureşti, ca Decan al Ambasadorilor în România?
– După cum ştiţi cu toţii, una dintre cele mai delicate probleme, nerezolvată încă, este restituirea bunurilor ecleziastice în România după căderea regimului comunist, mai ales restituirea bunurilor Bisericii Greco-Catolice care a fost desfiinţată şi distrusă. Realităţile acestei Biserici şi în mod special credincioşii greco-catolici ne interesează cel mai mult. Cunoaştem cum, credincioşi activi, preoţi, călugări şi Episcopi, au fost martirizaţi, trimişi în închisoare, unde, după suferinţe atroce au murit. Ştim despre bunurile acestei Biserici, care, pentru a se face să dispară orice urmă a greco-catolicilor din istorie, au fost trecute în posesia altora. După eliberare, persoanele care au murit pentru credinţa lor sunt în ceruri şi mijlocesc pentru noi.
Noi, cei de astăzi, îi mulţumim Domnului pentru harul de a ne fi păstrat în viaţă, pentru a vedea această înviere a Bisericii Greco-Catolice. Rămâne însă deschisă problema bunurilor ecleziastice care au fost furate Bisericii Greco-Catolice; acest lucru este o chestiune de dreptate. Metodele retrocedării trebuie să fie legale, drepte şi urgente, pentru că, într-un stat de drept, aceste nedreptăţi ale trecutului nu trebuie să rămână nerezolvate, pentru că altfel statul de drept dispare.
– Care sunt, după părerea dumneavoastră, urgenţele sau necesităţile pastorale imediate pe care le-aţi notat, observate în Eparhia noastră şi de ce nu, în Biserica noastră?
– Această întrebare mă provoacă cel mai tare, deoarece noi, Biserica Catolică, nu vom uita prin ce am trecut, nu ne vom uita martirii. Datorită în primul rând dreptăţii, şi apoi datorită comuniunii sfinţilor, ştim de unde venim şi unde vrem să ajungem, ne cunoaştem istoria care este glorioasă, fiind unită cu Crucea mântuitoare a lui Cristos, însă ceea ce ne interesează este viitorul.
De aceea, pentru mine, ca preot şi Episcop, a fost o bucurie să văd o biserică plină de credincioşi veniţi pentru a participa la Liturghia duminicală, ceea ce a demonstrat că este o Biserică vie, entuziastă în rugăciune. M-a bucurat mai ales prezenţa tinerilor. De aceea, cred că Eparhia de Cluj-Gherla este pe drumul cel bun, fiind condusă de Spiritul Sfânt pentru a răspunde provocărilor prezentului. De asemenea, este o consolare pentru mine să văd o generaţie de preoţi tineri entuziaşti, dedicaţi vieţii Bisericii, dar mai ales credincioşii care urmează şi caută adevărul, care sunt instruiţi în lumina adevăratelor valori creştine. Ei îşi urmează păstorii care le prezintă Cuvântul Domnului ca nutremânt pentru suflete. De aceea, entuziasmul şi dăruirea preoţilor şi Episcopilor noştri pentru edificarea spirituală a sufletelor, a persoanelor, a familiilor, a societăţii, este tocmai ceea ce are nevoie România de astăzi, deoarece, în această ţară, ca în multe altele ale vechii Europe, lipsa valorilor este tragedia noilor generaţii.
Biserica în general şi mai ales aceste tinere biserici care predică adevărata doctrină creştină, adevărata evanghelie a lui Isus Cristos, se preocupă întotdeauna nu numai de viaţa liturgică, ce este foarte importantă, nu numai de organizarea eclezială care este esenţială, dar nu uită niciodată iubirea şi caritatea creştină. Aceasta însemnă a da prioritate celui ce are nevoie, celui ce este abandonat, ale cărui drepturi sunt călcate în picioare, celui care suferă, deoarece, pentru noi, în aceste persoane este imaginea lui Cristos care suferă în continuare.
– Excelenţa Voastră, în final Vă rugăm să binevoiţi să adresaţi un mesaj de încurajare credincioşilor noştri, preoţilor noştri, sau chiar o direcţie precisă spre care trebuie să se îndrepte activitatea noastră pastorală.
– Ca reprezentant al Sfântului Scaun, doresc ca Biserica noastră să fie un ferment pentru familiile creştine, pentru ca familia să fie un focar unde credinţa catolică să fie trăită, unde părinţii şi copiii să fie imaginea Familiei Sfinte din Nazaret, unde tinerii acestei ţări nobile şi iubite, România, pot să găsească idealuri înalte care să le deschidă drumul vieţii. Cred că acest lucru ar fi folositor pentru binele comun, util pentru edificarea Eparhiei şi pentru progresul spiritual şi uman al acestei ţări şi societăţi.
Imagini
