Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc, demnitatea omului este în pericol

28.08.2005, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a susţinut duminica aceasta, ca de obicei, un scurt discurs înaintea rugăciunii Angelus de la miezul zilei. Sanctitatea sa, adresându-se pelerinilor veniţi la reşedinţa sa de vară de la Castel Gandolfo, l-a amintit pe Sf. Augustin de Ippona, amintit astăzi în calendarul Bisericii Romano-Catolice.

Iubiţi fraţi şi surori!

Săptămâna trecută, la Köln, am trăit cu adevărat o experienţă eclesială extraordinară, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, cu participarea unui foarte mare număr de tineri din toate părţile lumii, însoţiţi de mulţi Episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe. A fost un eveniment providenţial de har pentru întreaga Biserică.

Vorbind cu Episcopii din Germania, cu puţin timp înainte de întoarcerea în Italia, am spus că tinerii le-au adresat păstorilor lor, şi într-un anumit sens tuturor credincioşilor, un mesaj care este în acelaşi timp o cerere: „Ajutaţi-ne să fim discipoli şi martori ai lui Cristos. Asemenea Magilor, am venit să îl găsim şi să ne închinăm lui”. Tinerii s-au întors de la Köln în oraşele şi ţările lor animaţi de o mare speranţă, fără a pierde însă din vedere nu puţinele dificultăţi, obstacole şi probleme care în vremurile noastre însoţesc căutarea autentică a lui Cristos şi aderarea cu fidelitate la Evanghelia sa.

Nu doar tinerii, ci şi comunităţile şi înşişi păstorii trebuie să fie tot mai conştienţi de un fapt fundamental al evanghelizării: acolo unde Dumnezeu nu este pe primul loc, acolo unde El nu este recunoscut şi adorat ca Binele Suprem, demnitatea omului este în pericol. De aceea este necesar să îl conducem pe omul de astăzi să „descopere” adevăratul chip al lui Dumnezeu, care ne-a fost revelat în Isus Cristos. Şi omenirea timpului nostru, asemenea Magilor, va putea să se închine înaintea lui şi să îl adore.

Vorbind cu Episcopii germani, am reamintit faptul că adoraţia nu este „un lux, ci o prioritate”. A-l căuta pe Cristos trebuie să fie dorinţa neîncetată a creştinilor, a tinerilor şi a adulţilor, a credincioşilor şi a păstorilor lor. Această căutare este încurajată, susţinută şi călăuzită. Credinţa nu este simpla adeziune la un ansamblu de dogme complet în sine, care ar astâmpăra setea pentru Dumnezeu prezentă în spiritul uman. Dimpotrivă, ea realizează pentru om un drum în timp spre un Dumnezeu mereu nou în nemărginirea sa. Creştinul este aşadar în acelaşi timp unul care caută şi unul care găseşte. Tocmai aceasta face Biserica tânără, deschisă spre viitor, bogată în speranţă pentru întreaga omenire.

Sfântul Augustin, pe care îl pomenim astăzi, are minunate reflecţii asupra invitaţiei din Psalmul 104 „Quaerite faciem eius simper” – Căutaţi faţa Lui pururea. El arată că această invitaţie nu este valabilă doar pentru această viaţă ci şi pentru eternitate. Descoperirea „feţei lui Dumnezeu” nu se încheie niciodată. Cu cât intrăm mai mult în splendoarea iubirii divine, cu atât este mai frumos să înaintăm în căutare, pentru ca „amore crescente inquisitio crescat inventi” – în măsura în care creşte iubirea să crească şi căutarea pentru cel care este găsit (Psalm 104:3; „Corpus Christianorum”, Series Latina (CCL) 40, 1537).

Aceasta este experienţa la care aspirăm şi noi din străfundul inimilor noastre. Fie ca ea să ne fie obţinută prin mijlocirea marelui Episcop de Ippona; să fie obţinută prin ajutorul matern al Mariei, steaua evanghelizării, pe care o invocăm acum prin rugăciunea Angelus.