Purtaţi-vă unii altora povara, împlinind astfel legea lui Cristos
08.03.2009, Roma (Catholica) - Una dintre temele meditaţiilor prezentate de către Cardinalul Francis Arinze săptămâna aceasta, la exerciţiile spirituale pentru Postul Mare ale Papei şi ale Curiei Romane, a fost îndemnul Sf. Paul către Galateni: „Purtaţi-vă unii altora povara, în acest fel veţi împlini legea lui Cristos” (6,2). Subiectul meditaţiei a fost un ecou la Mesajul Papei pentru Postul Mare, în care invita credincioşii să trăiască această perioadă, marcată în special de criza economică, ţinând cont de necesităţile semenilor în dificultate. Radio Vatican a solicitat o reflecţie Mons. Guerino Di Tora, directorul asociaţiei Caritas a Diecezei de Roma.
„Circumstanţele economice care se verifică în întreaga lume reprezintă probabil cel mai bun îndemn de a intra într-un stil de viaţă diferit, care la rândul său ne face să vedem mai bine valorile umane. Papa a subliniat în Mesajul pentru Postul Mare că adevărata convertire nu poate fi numai aceea care presupune o schimbare faţă de propria persoană ci şi una faţă de aproapele, care devine garanţia uniunii între întâlnirea cu noi înşine şi cu Dumnezeu şi tradiţia faptelor de milostenie, pomana în primul rând, care înseamnă atenţia şi bunăvoinţa faţă de fratele care se află în dificultăţi şi încercări”. Pomana, a arătat Mons. Guerino Di Tora, „este un mod concret de a-l întâlni pe celălalt. Pe cei săraci, spune Isus, îi veţi avea întotdeauna cu voi: ei au de aceea o valoare, aş spune, `teologică`, în sensul că ne aduc aminte mereu despre simţul prezenţei lui Dumnezeu. Isus s-a identificat cu cei săraci şi ne invită fim concreţi”.
„Aceasta nu înseamnă doar faptul de a da ceva şi apoi de a-l uita pe destinatar, ca şi cum ai face o ofertă dar nu accepţi aspectul relaţional cu celălalt. Isus ne cheamă la sensul profund de frăţietate şi de unire universală. În această experienţă găsim cu adevărat sensul nou al solidarităţii umane. Într-o lume ca cea de astăzi în care există globalizarea monedei şi a mărfurilor, este necesară şi globalizarea atenţiei faţă de cel care se află mai mult în nevoi, care trece prin situaţii de mai mare sărăcie; globalizarea atenţiei, nu doar faţă de cel care este departe, dar şi de cel sărac de lângă noi, de cei pe care îi întâlnim în fiecare zi pe drum, în metrou, la locul de muncă, în familia de lângă mine care întâmpină situaţii de conflict… Toate acestea pot deveni de o concreteţe foarte mare şi se transformă în experienţa întâlnirii cu Dumnezeu prin intermediul aproapelui”.
Directorul Caritas din Dieceza de Roma a atras atenţia asupra faptului că „nu trebuie să uităm numeroasele forme pe care le asumă noua sărăcie. Întâlnim mame şi copii care ajung să locuiască pe stradă, persoane care au pierdut locul de muncă, familii care economic vorbind nu mai fac faţă până la următorul salariu… Dar sunt şi alte tipuri de sărăcie, de natură spirituală: familii dezmembrate, familii care nu mai reuşesc să meargă înainte… Şi acest spaţiu este un loc de adevărată caritate, o formă de a deveni aproapele celui de lângă tine şi de a merge împreună cu el. Acestea sunt, cred eu, noile carisme, este teologia proximităţii care ne face ca noi să mergem în întâmpinarea celorlalţi şi să nu mai aşteptăm ca ceilalţi să vină la noi şi să ceară”.
