Reflecţii papale despre căsătorie şi familie
07.06.2005, Vatican (Catholica) - Luni seara, în Bazilica San Giovanni in Laterano, Papa Benedict al XVI-lea a inaugurat congresul eclezial organizat de Dieceza de Roma pe tema „Familia şi comunitatea creştină: formarea persoanei şi transmiterea credinţei”. În discursul său, Papa a oferit câteva reflecţii asupra „semnificaţiei căsătoriei şi familiei în planul lui Dumnezeu, Creator şi Salvator”.
Sfântul Părinte a început spunând că „fiinţa umană a fost creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Iubire. Astfel, vocaţia la iubire este cea care face din om imaginea autentică a lui Dumnezeu. […] Din această legătură fundamentală dintre Dumnezeu şi om se naşte alta: legătura indisolubilă dintre spirit şi trup.” Papa a continuat: „Omul în totalitatea sa include dimensiunea timpului, iar `da`-ul dat de el înseamnă a trece dincolo de momentul prezent, […] înseamnă `pentru totdeauna`, şi constituie spaţiul fidelităţii. […] Cea mai mare expresie a libertăţii […] este capacitatea de a alege un dar definitiv în care libertatea, dăruindu-se, se regăseşte pe deplin. În mod concret, `da`-ul personal şi reciproc al bărbatului şi al femeii […] este destinat darului unei noi vieţi” şi este de asemenea un `da` „prin care soţii îşi asumă responsabilitatea publică a fidelităţii.”
Papa Benedict a subliniat că „diferitele forme de astăzi de dizolvare a căsătoriei, precum şi uniunile libere şi `căsătoriile de proba`, inclusiv pseudo-căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex, sunt, mai degrabă, expresii ale unei libertăţi anarhice… Această pseudo-libertate se bazează pe banalizarea trupului, care inevitabil include banalizarea omului.” Sfântul Părinte a amintit în continuare că „revelaţia biblică este de fapt, înainte de toate, expresia unei istorii de iubire, a istoriei legământului lui Dumnezeu cu oamenii; de aceea, istoria iubirii şi uniunii dintre un bărbat şi o femeie în legământul căsătoriei a putut să fie asumată de Dumnezeu ca simbol al istoriei mântuirii.”
„Aşa cum întruparea Fiului lui Dumnezeu îşi revelează adevărata semnificaţie pe cruce, şi iubirea umană autentică este dăruire de sine şi nu poate să existe dacă se caută evitarea crucii.” Papa a subliniat apoi unele tendinţe negative care sunt în opoziţie cu „legătura profundă dintre Dumnezeu şi om, dintre iubirea lui Dumnezeu şi iubirea umană. […] Deprecierea iubirii umane, suprimarea capacităţii autentice de a iubi, se dovedesc de fapt în aceste vremuri a fi cele mai potrivite şi eficace arme pentru a-l lua pe Dumnezeu de la om, pentru a-l îndepărta de Dumnezeu din privirea şi din inima omului.”
„Chiar şi în generarea copiilor căsătoria reflectă modelul ei divin, iubirea lui Dumnezeu pentru om”, a spus Papa. „În bărbat şi în femeie, paternitatea şi maternitatea… nu se lasă limitate la biologic: viaţa este dăruită în întregime doar când, cu naşterea, sunt dăruite şi iubirea şi sensul care fac posibil a spune `da` acestei vieţi. Tocmai în acest fel devine clar cât de contrară iubirii umane, vocaţiei profunde a bărbatului şi a femeii, este închiderea sistematică a propriei uniuni faţă de darul vieţii, şi cu atât mai mult suprimarea sau manipularea vieţii nenăscute. De aceea edificarea fiecărei familii creştine are loc în contextul mai marii familii a Bisericii, care o susţine şi o poartă în sine.”
„Astăzi, un obstacol perfid în munca de educaţie este prezenţa masivă, în societatea şi cultura noastră, a unui relativism care, nerecunoscând nimic ca definitiv, stabileşte ca măsură finală propriul eu, cu dorinţele lui, şi sub aparenţa libertăţii devine pentru fiecare închisoare. Într-un astfel de orizont relativist, nu poate să existe deci o educaţie adevărată: fără lumina adevărului, mai devreme sau mai târziu fiecare persoană este de fapt condamnată să se îndoiască de bunătatea propriei sale vieţi şi a relaţiilor ce o compun, de validitatea angajamentului său de a construi cu alţii ceva în comun. De aceea este clar nu doar că trebuie să căutăm depăşirea relativismului în munca noastră de formare a persoanelor, ci şi că suntem chemaţi să luptăm împotriva predominanţei sale în societate şi cultură.”
