Atena, o nouă etapă în procesul ecumenic
17.05.2005, Atena (Catholica) - A XIII-a Conferinţă despre Misiunea şi Evanghelizarea lumii a inclus pentru prima oară o numeroasă delegaţie de la Vatican, marcându-se astfel o nouă etapă în procesul ecumenic. Conferinţa, organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), a avut loc la Atena, Grecia, între 9 şi 16 mai, şi a inclus participanţi din aproape toate tradiţiile creştine. Episcopul Brian Farrell, secretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (CPPUC), a condus delegaţia cu cei 26 de membri. El a oferit un interviu pentru agenţia Zenit.
– Biserica Catolică nu este membru al WCC. De ce a trimis o delegaţie oficială?
– Este adevărat, Biserica Catolică nu este parte a Consiliului, dar după Conciliul Vatican II-lea s-au stabilit relaţii de colaborare cu această organizaţie. În primul rând CPPUC îşi are propria reprezentanţă la Geneva, şi în Departamentul pentru Misiune şi Evanghelizare al WCC, departament care a organizat conferinţa. De asemenea există 12 teologi catolici, numiţi de CPPUC, în Comisia pentru Credinţă şi Ordine. În fine, mai există un grup mixt de lucru, cu membri ai WCC şi ai Bisericii Catolice, care dau continuitate relaţiei.
– Ce atitudine are WCC faţă de Biserica Catolică?
– În ultimii ani, a existat un interes deosebit al WCC faţă de Biserica Catolică. Dar de fapt nu doar faţă de Biserica Catolică, aşa după cum o atestă şi conferinţa. WCC încearcă să implice un număr cât mai mare de Biserici cu iniţiativele lor, inclusiv pe cele de origine penticostală sau carismatică.
– Care a fost obiectivul acestei conferinţe, care, timp de opt zile, a adunat la Atena 650 de creştini din lumea întreagă?
– Nu a fost o întâlnire de la care să se aştepte un document oficial. Intenţia a fost să se organizeze o întâlnire fraternă, la nivel mondial, între diferite Biserici. Din această perspectivă, conferinţa reprezintă un eveniment important, încurajând cunoaşterea reciprocă şi schimburile mutuale, reflecţia şi dialogul.
– Au fost atinse aceste obiective?
– Cu siguranţă. Conferinţa a oferit tuturor ocazia să se întâlnească cu reprezentanţi ai altor Biserici. În particular, locul ales pentru această întâlnire a făcut posibilă o amplă participare ortodoxă.
– A devenit dialogul cu Biserica Ortodoxă mai uşor?
– Biserica Ortodoxă Greacă a fost de mult timp angajată pentru reuşita acestei conferinţe. Şi faptul că pentru prima oară ea are loc într-o ţară majoritar ortodoxă nu are valoare doar geografică; are o valoare simbolică, plină de posibile consecinţe. Mai mult, întâlnirea are loc într-un moment propice, la puţin după raportul final al comisiei speciale despre participarea ortodoxă la WCC, raport care a abordat unele puncte delicate.
– Aţi avut întâlniri neoficiale cu alte delegaţii?
– Da, desigur. Am avut numeroase contacte în cadrul şi în afara conferinţei, cu Biserica Ortodoxă Greacă şi cu alte Biserici şi organizaţii cu care CPPUC are relaţii. Mai mult, toate momentele din fiecare zi au permis contacte şi schimburi între delegaţiile diferitelor Biserici.
– Ce metodă a fost folosită în sesiunile operative?
– Comparativ cu trecutul, acum au fost unele noutăţi. Tema „Vino Duhule Sfânt, vindecă şi reconciliază!” nu a fost abordată în profunzime, teoretic. În schimb s-a preferat să se creeze spaţiu pentru sublinierea experienţelor, asupra cărora s-a reflectat. Nu au fost discursuri teologice. În mai multe cazuri intervenţiile participanţilor s-au transformat în dialoguri, deschizând perspective mai mult decât să conducă la concluzii comune. O mare importanţă a fost acordată şi aşa numitelor „sinaxeis”, adică după-amieze cu ateliere în care s-au abordat teme specifice. Cadrul spiritual al acestor zile a fost rugăciunea, în special ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu în grupuri mici, folosind metoda „lectio divina”.
– Puteţi oferi o concluzie?
– Această conferinţă oferă speranţa că poate exista o convergenţă în problemele importante ale misiunii. Într-o lume ca a noastră, într-o rapidă mişcare, creştinii sunt obligaţi să găsească răspunsuri comune şi nu o sută de răspunsuri opuse. Desigur, într-o astfel de conferinţă, cu atâtea prezenţe diferite, înţelegem complexitatea itinerarului ecumenic. Dar Duhul Sfânt, care vindecă şi reconciliază, poate să găsească o cale pentru a face să crească comuniunea dintre confesiunile creştine.
