Interviu: Cardinalul Trujillo despre atacurile asupra familiei (I)
04.05.2005, Vatican (Catholica) - În Spania instituţia familiei este puternic atacată, fiind ameninţată de intenţia guvernului de a schimba codul civil spaniol pentru a permite persoanelor de acelaşi sex să se „căsătorească” şi să adopte copii, pentru a facilita separarea şi divorţul, pentru a permite distribuţia gratuită de pilule de a doua zi în centrele de sănătate. Agenţia Fides a stat de vorbă cu Cardinalul Alfonso López Trujillo, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie. Vă prezentăm serializat interviul.
– Eminenţă, care este opinia Dvs despre legea care se dezbate acum în Spania privitor la „căsătoria dintre persoane de acelaşi sex” şi despre măsurile de accelerare a separării şi divorţului?
– Am vorbit recent despre ameninţările grave la adresa familiei şi vieţii din anumite ţări, ameninţări care vin dintr-o interpretare greşită a ce înseamnă majoritatea parlamentară şi legile ce pot fi votate. Sf. Toma spunea că „lex injusta non obligat”, ceea ce înseamnă că o lege care nu este bună pentru individ şi pentru societate, şi care este impusă din exterior, poate să ruineze structura instituţiei naturale a familiei, instituţie centrală pentru societate şi Biserică. Să ne amintim Scrisoarea către Dionisie, în care se spune că creştinii sunt asemenea celorlalţi cetăţeni privitor la ce mănâncă sau cu ce se îmbracă, au în comun totul, mai puţin un lucru: patul nupţial. Aceasta înseamnă că patul nupţial este un loc al iubirii conjugale, fidele şi exclusive, până la moarte. Este locul unde se primeşte viaţa şi se generează copii. Este expresia caracterului şi semnificaţiei căsătoriei, descrise în enciclica Humanae Vitae (Papa Paul al VI-lea, 1968): unirea şi procreaţia.
Astfel, faptul că unii parlamentari, după cum este cazul în Spania, deschid calea pentru `căsătoriile` între persoane de acelaşi sex reprezintă un pas în direcţia altor probleme care agravează situaţia şi distrug metodic instituţia familiei, cea mai preţioasă moştenire a popoarelor şi omenirii. În Scrisoarea către Dionisie se spune că creştinii nu fac rău copiilor lor, respectă viaţa şi sunt împotriva avortului. Pentru Biserică, aceste două principii sunt centrale, sunt esenţiale, dorite de Dumnezeu, un plan divin din momentul creaţiei, după cum citim în Evanghelia după Matei (cap. 19). Nu este invenţia noastră: este parte a planului Creatorului care doreşte binele omenirii. Unii spun: „cu ce greşim?” Tocmai în acele lucruri care sunt atât de importante pentru Biserică şi pentru care ea a suferit mult de-a lungul timpului. Astăzi problema este gravă şi treptat am ajuns la legalizarea uniunilor ilegale. În aceste uniuni nu există promisiuni pentru parteneri sau pentru copii, nici stabilitate, nimic în faţa societăţii sau a lui Dumnezeu, dar ei cer toate beneficiile căsătoriei autentice.
O uniune între persoane de acelaşi sex nu oferă nimic. A fost prezentată ca un progres, când de fapt este un regres moral. Problema a devenit tristă pentru că aceste cupluri se prezintă pe sine ca o alternativă la căsătoria tradiţională. Dar de la începutul omenirii şi al culturilor şi popoarelor, căsătoria a fost mereu o uniune de iubire şi viaţă între un bărbat şi o femeie. Istoria confirmă aceasta, iar antropologii sunt de acord şi ei că uniunile homosexuale nu au fost niciodată recunoscute.
– În opinia Dvs, care este cauza acestei mişcări de denaturare a sensului căsătoriei?
– Pentru a accepta `căsătoriile` între persoane de acelaşi sex trebuie să falsifici însăşi definiţia căsătoriei. Este pentru prima oară când o ţară încearcă să facă aşa ceva. Ei au schimbat definiţia pentru ca să poată să fie folosită pentru a descrie uniunea dintre două persoane, fără să se specifice dacă sunt de sex diferit sau nu. Ei vor să ne facă să credem că această schimbare este un drept, şi nu o ameninţare pentru familie. Dar poate vreo persoană, fără cunoştinţe de bază de antropologie, de istorie a culturii umane sau juridice să afirme aşa ceva? Dacă luăm un dicţionar din orice limbă de până acum cinci ani, căsătoria este definită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. De aceea o schimbare a definiţiei este împotriva bunului simţ, împotriva legii. Mulţi sunt surprinşi de poziţia Bisericii, dar nu reuşesc să înţeleagă că acest concept de căsătorie aparţine de fapt patrimoniului umanităţii. În Spania de exemplu, musulmanii şi evreii, dar şi alte grupări religioase, protestează public, tocmai pentru că instituţia căsătoriei aparţine umanităţii şi religiei.
Înaintea lui Dumnezeu şi în fidelitate faţă de misiunea mea, trebuie să respect acest principiu: căsătoria vine de la Dumnezeu. Este instituţia naturală a lui Dumnezeu, pentru a proteja iubirea autentică, pentru a proteja copiii, pentru a proteja soţii. Altfel soţii vor simţi că nu pot avea încredere unii în alţii, deoarece este ca şi cum am institui acum infidelitatea: este instituţia supremă a infidelităţii supreme a unei uniuni care nu poate sta în faţa lui Dumnezeu sau a societăţii. Pentru a ajunge la această situaţie, promotorii s-au pregătit din timp, cu aşa numită `teorie a sexului`, conform căreia sexul nu este parte a naturii umane; nu este nici intrisec şi nici constitutiv, chiar dacă genetic se demonstrează că este aşa. Ei spun că persoana poate să aleagă, şi că culturile nu sunt permanente, ci se schimbă. Această teorie i-a ajutat să pregătească calea pentru acceptarea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex.
