Milioane de participanţi la funeraliile papale
08.04.2005, Vatican (Catholica) - Înainte de începerea Liturghiei funerale de astăzi din Piaţa San Pietro, în care s-au aflat 300.000 de credincioşi şi 200 de şefi de state şi de guverne (pe lângă sutele de mii din ariile din apropiere), trupul Papei a fost pus într-un sicriu din lemn de chiparos şi închis în prezenţa a numeroşi martori. Printre cei prezenţi la acest ritual au fost Cardinalii Martinez Somalo, Camerlengo al Sfintei Biserici Romane; Angelo Sodano, fost secretar de stat; Joseph Ratzinger, decan al Colegiului Cardinalilor; Camillo Ruini, Vicar al Diecezei de Roma; Francesco Marchisano, arhi-paroh al Bazilicii Vaticane; şi Arhiepiscopii Stanislaw Dziwisz, personalul secretar al Sfântului Părinte, şi James Harvey, prefect al Casei Papale.
Cardinalul Camerlengo a condus ritualul închiderii sicriului. Arhiepiscopul Piero Marini, maestrul ceremoniilor liturgice papale, a citit „Rogito”, un sumar al vieţii Papei, semnat de cei prezenţi. S-a cântat un antifon şi un psalm, după care fiecare s-a rugat în tăcere. Maestrul ceremonier a pus un văl alb de mătase pe capul defunctului, iar Cardinalul Camerlengo a stropit trupul cu apă sfinţită. Maestrul ceremonier a pus apoi în sicriu un săculeţ cu medalii bătute de-a lungul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, şi un tub cu originalul textului Rogito. În timp ce sicriul era închis, s-a recitat psalmul 41.
Sicriul Papei Ioan Paul al II-lea a fost adus în procesiune în Piaţa San Pietro, fiind pus pe un covor, pe jos, în faţa altarului principal; o Evanghelie a fost pusă deschisă pe sicriu. La procesiune au luat parte Colegiul Cardinalilor şi Patriarhii Bisericilor Răsăritene, toţi în veşminte roşii, care au sărutat altarul înainte de a merge la locurile lor. Liturghia a fost prezidată de Cardinalul Joseph Ratzinger, şi concelebrată de 164 de Cardinali. Milioane de oameni au venit la Roma pentru funeralii, dar nu au avut cum să încapă în Piaţa San Pietro. De aceea autorităţile au instalat 27 de ecrane gigant în diferite locuri din oraş, printre care două stadioane de fotbal, Universitatea Tor Vergata, Circus Maximus, Bazilicile San Giovanni in Laterano, Santa Maria Maggiore şi San Paolo fuori le mura, Piazza del Popolo, Piazza Risorgimento de lângă Vatican, Colosseum şi desigur Via della Conciliazione.
Mulţi dintre cei aflaţi în Piaţa San Pietro au aclamat în mai multe rânduri în timpul Liturghiei, cerând ca Papa Ioan Paul al II-lea să fie proclamat sfânt. Aceste solicitări, însoţite de îndelungi aplauze, au început în timpul predicii Cardinalului Ratzinger. Mai multe afişe din public aveau scrise cuvintele „Santo Subito” (sfânt imediat) şi „Ioan Paul cel Mare”, iar pe unul scria „Papa Ioan Paul al II-lea – sfânt”. După rugăciunea ce a urmat împărtăşaniei, Cardinalul Ratzinger a trecut la ritualul încredinţării finale şi la actul înmormântării, stând lângă sicriul papal. Cardinalul Ruini a venit apoi lângă sicriu, corul a cântat Litania Tuturor Sfinţilor, iar Cardinalul a încheiat implorarea Bisericii Romei cu o rugăciune, după care s-a întors la locul său.
A urmat momentul la care au participat Patriarhii, Arhiepiscopii majori şi Mitropoliţii Bisericilor Catolice Răsăritene, printre care şi IPS Lucian Mureşan, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma. Prelaţii răsăriteni au mers la sicriu şi, cu faţa la altar, au recitat rugăciunea orientală din slujba pentru morţi. Toţi cei prezenţi s-au rugat în linişte, iar Cardinalul Ratzinger a stropit sicriul cu apă sfinţită, în timp ce corul cânta. Sicriul Papei a fost dus înapoi în Vatican, pentru înmormântare, în timp ce credincioşii cântau Magnificat. Cei care au asistat la închiderea sicriului, au intrat cu acesta în Bazilică. Sicriul a fost dus în grotele de sub Bazilica San Pietro, pentru ritualul înmormântării, prezidat de Cardinalul Camerlengo.
Sicriul din lemn de chiparos cu trupul Papei a fost legat cu panglici roşii pe care au fost puse sigiliile Camerei Apostolice, al Prefecturii Casei Papale, al Biroului pentru Celebrările Liturgice ale Suveranului Pontif şi al Capitlului Vatican. Acest sicriu a fost pus apoi într-un sicriu de zinc şi într-unul de lemn, sigilate cu sigiliile oficiilor amintite mai sus. Peste s-a pus crucea şi emblema Papei Ioan Paul al II-lea. Notarul Capitlului Bazilicii a verificat actul înmormântării şi l-a citit celor prezenţi.
La funeraliile de astăzi ale Sfântului Părinte au participat monarhi din 10 ţări, 57 de şefi de state, 3 prinţi, 17 şefi de guverne, 3 preşedinţi ai unor organizaţii internaţionale, 10 reprezentaţi ai altor organizaţii, 3 soţii de şefi de state, 8 vice-şefi de state, 6 vice-premieri, 4 preşedinţi de parlament, 12 miniştri de externe, 13 miniştri şi ambasadori din 24 de ţări. Delegaţiile religioase, însumând 140 de persoane, au inclus reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericilor Ortodoxe Orientale, ai Bisericilor şi comunităţilor ecleziale din Occident, organizaţii creştine internaţionale, Asociaţia Naţională a Evanghelicilor, reprezentanţi ai iudaismului, islamismului şi delegaţii de la religii ne-creştine.
Am fost unul din cel putin miliardul de oameni care a urmarit si reurmarit pe toate canalele TV, funerariile Sf Parinte Ioan Paul al II-lea si nu numai, toata saptamâna am fost atent ce se petrece la Roma si, rugat în acelasi timp cu Biserica.
Cu toate ca in jur la douo milioane au fost polonezi, o alt însemanat procent a mai fost si cel avid de istografie (vezi M Eliade), a o trai în acest caz, putem vorbi fara a gresi si de un fenomen controlat de Dumnezeu. În primul rând acest procent observam ca a descoperit adevarata fata a Sf Parinte, importanta, forta Biserici si, poate fara sa vrea a dat lui Dumnezeu cea ce trebuia.
De ce totusi Dumnezeu a trimis spre Roma atât de multi tineri, care trebuie spus în proportie de minim 50%, nu cred ca stiu prea multe despre credinta, putem spune desacralizati , care nu prea se omoara cu frecventarea biserici. Daca mai adaugam si polonezi care se simteau legati de Sf Parinte, a carui pierdere o simt cel mai acut, am putea trage o concluzie pripita si fi tentati sa nu vedem mesajul central din acest fenomen.
Noi români ar trebui sa îl descifram mai rapid decât occidentalul, pentru ca avem exemplu decembrie 89, când tot tineri au fost cei care au demolat sistemul, aceia care trebuia fi de „tip nou„. Chiar daca in dec 89, stim ca a existat si o abila manipulare, implicare mai rafinata, a expertilor în materie. Totuis tineri au fost primi.
In cazul nostru de fata privind funerariile Sf Parinte, as cum spuneam au existat mai multi descaralizati, care nu frecventeaza biserica si, bine a fost sa fie as! A stiut Domnul ce face!
Stim ca U.E, a refuzat crestinismul ca radacina a sa, civilizatiei, seva din care respira Europa si nu numai. In mod normal evenimentele-fenomen la care am asistat mai ales în U.E, ar fi trebuit sa genereze proteste vehemente ale societati civile, biserica sa se bucure de o sutinere solida de la baza în a obliga corifei Constitutiei U.E introduce crestinimsul. Mai mult, legislatia adoptata în U.E, alegerile unor lideri politici vaditi antibiserica, homosexuali (de ei este vorba), care insista in aberatiile lor, anti legi firi, lasate de Bunul Dumnezeu de când lumea creata de El.
Cu toate acestea observam aceiasi tineri indiferenti, liberali super moderni, indoctrinati cu as zisele abuzuri ale biserici, inchizitie, nazism etc, ca nu numai au invadat Roma, dar s-au si transfigurat, parca erau corp, parte a biserici. Ce vrea spune toate astea oare? Nu cumva este un blam rusinos dat intregi U.E, a liniei sale anticrestine adoptate de politicieni?
Daca Biserica ar fi chemat la un protest împotriva legislatiei pro homosexaulilor, a excluderi din Constitutiea U.E, a radacinilor crestine, nu cred ca în afara de membri practicanti care sunt putini, mai numerosi în Polonia, care au fost catalogati extremisti (vezi si cazul Buttlioni), ar fi sutinut într-o as masura chemarea Biserici.
Si inca ceva; mass-media în primele zile cauta sa dea o tenta evenimentului tipica acesteia, de emotionalizare, imagini lacrimogene etc. Ca prin minune si cu intelpciunea Vaticanului, nu au fost lasati a filma ce voiau ci li s-a oferit imginile cele mai decente, de bun simt, profesionist. In studiouri s-a încercat devia, fara prea mare suces, pentru ca imaginile nu îi ajuta, astfel insusi jurnalisti au fost obligati face meseria as cum trebuie, fara voia lor. Deci nu putem vorbi de o manipulare prin imagine as cum procedeaza acesti „profesionisti„, cu eceptia uneor excese din studio, inclusiv în TVR am observat aceasta excerbare emotiva, din doritn aunor reporteri sa iasa în fata , slava desarta, dar fara suces, ceea ce iarasi este un fenomen.
Una peste alta, putem trage concluzia ca marea masa prezenta la Roma si cea care a urmarit via TV a fost una cu Biserica, fapt ce trebuie sa puna pe gânduri serios si, dea mai mare curaj Biserici în as impune punctele de vedere de la care nu se poate face nici un rabat, compromis. Cred ca Dumnezeu doreste ca vocea biserici sa se faca auzita, pentru ca aceasta nu prea mai are glas în ultima vreme, am avut parte de un as OM inzestrat de Domnul, Sf Parinte,care s-a impus atât politic cât si social, deci exemplu îl avem. Multimea care la aplaudat, cerut sa fie canonizat, trebuie sa ne dea tuturor forta sa provaduim cu adevarat Evanghelia, preceptele biserici si, nu ne temem.
S-a vazut cum peste 200 de lideri ai lumi, in frunte cu cel mai puternic om al lumi G.W Bush, au fost atât de mici si neânsemanti, încât ma gândeam oare cine mai sunt si acestia de le dam atâta importanta, ascultam demagogiile, votam. Biserica a fost cu adevarat cea ce si este si nu se vrea acepta, deasupra tuturora, fie ei regi, presedinti, ministri ori oamnei simpli.
Am trait un fenomen unic în aceste zile, care trebuie rumegat duhovniceste, pentru ca foarte multe descifram daca luam aminte cum se cuvine. Ma tem ca foarte curând vom uita iar biserica nu va sti cum sa exploateze duhovniceste aceasta nouo energie, incurajare plina de dragoste a lui Dumnezeu pe care ne-a aratat-o în aceste zile. Si mai cred ceva! In adevar se pare ca intram într-o nouo epoca, Sf Parinte cerându-si iertare la Zidul Plângeri din Ierusalim, a sters prin harul Domnului, vina întregi biserici, crestinilor fata de evrei, intreaga istorie neagra a biserici s-a spalat prin pocainta si rugacine, doar traim în vrema Harului, acesta este iarasi un important semn, peste care se trece cu usurinta!
Doamne ajuta
O.M