Nunţiul Apostolic: Să îi cântăm un Te Deum lui Dumnezeu pentru Papa

05.04.2005, Bucureşti (Catholica) - Reprezentantul Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în România este Nunţiul Apostolic, Arhiepiscopul Jean-Claude Perisset. Catholica.ro a transmis Excelenţei Sale adresa unde vizitatorii îşi exprimă gândurile despre Sfântul Părinte (www.catholica.ro/papa.asp) şi a solicitat un scurt interviu. Cu toată agitaţia acestor zile, Nunţiul a găsit timpul să ne răspundă întrebărilor.

– Excelenţă, tot mai multe persoane îşi exprimă gândurile despre Papa Ioan Paul al II-lea pe pagina specială deschisă de Catholica.ro. Vă rugăm să primiţi condoleanţele noastre şi ale vizitatorilor noştri.

– În aceste zile de doliu pentru întreaga Biserică, de fapt pentru întreaga lume, la moartea acelui uriaş care a fost Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, le mulţumesc cititorilor, abonaţilor şi celor care au transmis mesaje pe situl Catholica.ro pentru a-şi exprima apropierea lor spirituală în rugăciune. Sper că toţi vor şti să preţuiască nu doar învăţătura Papei Wojtyla, ci mai ales exemplul său de totală dedicare lui Cristos, de totală dedicare Preasfintei Fecioare „totus tuus”, de totală dedicare Bisericii. Dumnezeu să îl primească în glorie şi să ne conducă şi pe noi pe acelaşi drum de fidelitate faţă de botezul nostru, faţă de vocaţia încredinţată nouă de El.

– În România doar două persoane se pot „lăuda” să fi fost consacrate chiar de către Papa Ioan Paul al II-lea: Dvs şi Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla. Ne puteţi împărtăşi câteva amintiri de la momentul consacrării Dvs, în 1997, ca Episcop, prin impunerea mâinilor Sfântului Părinte?

– Amintirea consacrării mele episcopale – alături de Excelenţa sa Florentin Crihălmeanu şi de alţi zece noi Episcopi – în sărbătoarea Epifaniei, 6 ianuarie 1997, în Bazilica Sf. Petru din Vatican, de către Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, este mai vie în aceste zile, pentru că am primit misiunea de păstor în Biserică de la Sfântul Părinte, Păstor universal, care este pentru noi un model de păstor bun, blând, curajos, preocupat de a salva oaia pierdută. În misiunea noii Evanghelizării, promovată de Papa Ioan Paul al II-lea, trebuie să ne îndeplinim partea noastră, ca şi el, ştiind să utilizăm în cel mai bun mod posibil mass-media – astăzi şi reţeaua Internetului – pentru a face să răsune Vestea cea Bună a Mântuirii în Cristos, unicul Răscumpărător al omului.

– În cadrul prezentării pe care a făcut-o presa seculară românească la evenimentele de la Vatican din ultimele zile, aţi putut fi văzut în diferite interviuri, la diferite posturi tv. Aţi urmărit reflectarea din mass-media din România?

– Nu am urmărit multe programe de televiziune din România, pentru că nu am avut timp pentru a sta în faţa televizorului, dar am vorbit mult în faţa camerelor de filmare sau a microfoanelor. Doresc să repet esenţialul din ceea ce am spus: cheia pentru a înţelege reacţia unanimă de profundă durere şi de apreciere pentru ceea ce a făcut Papa Ioan Paul al II-lea în timpul celor două zeci şi şase de ani şi jumătate ai ministerului său, din partea întregii lumi, la moartea sa, este faptul că el a fost un om al credinţei, care a crezut în Cristos Mântuitorul omului, care nu a obosit niciodată să proclame ceea ce a spus din prima zi a pontificatului său: „nu vă temeţi să deschideţi larg porţile lui Cristos… pentru că numai El ştie ce se află în inima omului”. Într-o lume tot mai secularizată, victimă a consumismului, Papa Wojtyla a fost martorul valorilor spirituale, nu doar prin scrierile şi în cuvintele sale, ci mai ales prin modul său de a trăi şi de a-şi îndeplini misiunea.

– Trăim cu convingerea că Papa a fost primit cu braţele deschise în ceruri. Dar omeneşte suntem întristaţi de pierderea sa. Ce sfat aţi oferi credincioşilor pentru a trăi această pierdere?

– Moartea Papei nu înseamnă absenţa sa totală, doar cea trupească, nu şi cea spirituală, pentru că moartea este o trecere din timp în eternitate, din această lume în cea care nu cunoaşte apus, cum spune Apocalipsa, de la precaritate la deplinătatea vieţii. Aşadar, aşa cum s-a făcut imediat după moartea Papei în Piaţa Sf. Petru, de către Cardinalul Angelo Sodano, după ce a anunţat decesul său, să îi cântăm un Te Deum lui Dumnezeu, pentru că ne-a dat un Păstore atât de exemplar. Apoi, să reflectăm la felul în care am ascultat glasul său, cum suntem şi astăzi atenţi la învăţătura sa, care nu a fost altceva decât ecoul glasului lui Cristos. Suntem siguri că Cristos a deschis larg pentru el porţile cerului, pentru el care a chemat omenirea să deschidă larg porţile lui Cristos într-un anume 22 octombrie 1978, în Piaţa Sf. Petru.