Reflecţia unui teolog despre primatul lui Petru
24.02.2009, Vatican (Catholica) - Duminică, 22 februarie 2009, la rugăciunea Îngerul Domnului, Papa Benedict al XVI-lea le-a cerut credincioşilor sprijinul lor spiritual, prin a-l însoţi „cu rugăciunile voastre, pentru ca să pot să îndeplini înalta îndatorire pe care Providenţa divină mi-a încredinţat-o ca Succesor al apostolului Petru”. O cerere adresată în sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru, celebrare ce i-a oferit Papei ocazia de a reflecta asupra valorii şi actualităţii primatului Episcopului Romei. În legătură cu întâietatea Bisericii Romei, Pontiful i-a citat pe Sf. Ignaţiu de Antiohia şi pe Sf. Irineu, Episcop de Lyon, în Galia, dar şi Constituţia dogmatică despre Biserică a Conciliului Vatican II. Despre caracterul special al ministerului petrin, a vorbit pentru Radio Vatican pr. Nicola Bux, teolog consultant al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.
„Întrucât din partea multora se invocă fidelitatea faţă de Conciliu şi îngrijorarea ca acesta să nu fie uitat, pe bună dreptate Sfântul Părinte a amintit la rugăciunea Îngerul Domnului documentul conciliar Lumen Gentium despre Biserică. A menţionat pasajul care spune că `în comuniunea eclezială există în mod legitim Biserici particulare înzestrate cu tradiţii proprii, rămânând neatins primatul Catedrei lui Petru, care se află în fruntea adunării universale a carităţii (cf Sf. Ignaţiu de Antiohia, Ad Romanos, Pref.), ocroteşte formele de diversitate legitime şi veghează, în acelaşi timp, ca ceea ce este particular să nu aducă nici un prejudiciu unităţii, ci mai degrabă să o slujească`” (LG, nr. 13). Să ne gândim o clipă la faptul dacă Francisc din Assisi nu ar fi recunoscut primatul lui Petru: mişcarea sa, carisma sa nu ar fi ajuns probabil să se răspândească, aşa cum s-a întâmplat; ar fi rămas închisă, şi poate sufocată la nivel local. Orice aspect particular în Biserică capătă formă în unitate cu totul”.
Pr. Nicola Bux a arătat că ascultarea şi autoritatea pe de o parte, şi caritatea şi unitatea, pe de alta, nu pot fi separate. „Sfântul Părinte, în discursul pe care l-a ţinut în urmă cu câteva zile la Seminarul Roman Major, a insistat mult asupra importanţei comuniunii. Aceasta constă în apartenenţa la unicul trup, adică în a se simţi fiecare parte a altuia. Nimeni nu este auto-suficient, nici un individ şi nici o comunitate. Aceasta, evident, este legea carităţii, este aplicarea carităţii, a iubirii. Când nu mai suntem conştienţi de aceasta, cum a amintit Sfântul Părinte la Seminarul Roman, se nasc polemici, polemici pe care Papa le-a identificat în formă foarte precisă într-o credinţă ce degenerează în intelectualism, adică se acordă prioritate propriei înţelegeri a lucrurilor şi nu faptului de a crede că Trupul lui Isus Cristos, de care aparţin, este mai mare decât mine”.
După rugăciunea Angelus, vorbind pelerinilor de limba germană, Papa s-a rugat Sfântului Petru ca tulburări şi furtuni să nu zguduie Biserica. Pr. Nicola Bux a amintit: „Sfântul Petru, în prima sa scrisoare spune: `Sfinţiţi-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricând să daţi răspuns oricui vă cere cont de speranţa voastră` şi apoi adaugă `dar cu blândeţe şi bună-cuviinţă, având o conştiinţă curată`. Cred că poate în Biserică e nevoie de mai multă îngăduinţă şi aş zice dezbatere, dar dezbatere condusă cu această metodă indicată de Sfântul Petru: înainte de toate, a avea mereu privirea spre Dumnezeu, apoi adorarea Sa pe primul loc. Când îl adorăm pe Dumnezeu, se naşte în inimă un sentiment de bunătate, de umilinţă, care ne face să gândim şi să judecăm cu alţii, dar întotdeauna cu bunătate, cu respect şi cu o conştiinţă dreaptă… Uneori superficialitatea, prezumţia de a se crede fiecare deţinător al întregului adevăr, nu ajută la creşterea comuniunii”.
