Papa despre sănătate şi sacrificarea ei
21.02.2005, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea a scris un mesaj Episcopului Elio Sgreccia, preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, şi participanţilor la congresul ce se desfăşoară în Vatican, între 21 şi 23 februarie, cu tema „Calitatea vieţii şi etica sănătăţii”. Sfântul Părinte scrie că „în primul rând este nevoie să recunoaştem calitatea esenţială ce distinge fiinţele umane, create după chipul şi asemănarea Creatorului. […] Acest nivel de demnitate şi calitate aparţine ordinii ontologice şi este constitutivă pentru persoana umană; se trăieşte în fiecare moment al vieţii, de la concepţie şi până la moartea naturală, realizându-se deplin în dimensiunea vieţii eterne. În consecinţă omul trebuie să se bucure de recunoaştere şi respect în orice stare de boală sau incapacitate ar fi el.”
„Sub presiunea societăţilor bogate”, a spus Papa, „este încurajată o noţiune despre calitatea vieţii care este atât reductivă cât şi selectivă, şi care constă în capacitatea de a te bucura şi de a experimenta plăcerea, sau chiar în capacitatea de a fi conştient de tine şi de a participa la viaţa socială. Ca şi consecinţă, orice tip de calitate a vieţii este respins persoanelor care nu sunt încă sau nu vor fi niciodată capabile să îşi exprime inteligenţa şi voinţa, şi celor care nu mai pot să se bucure de viaţă ca de o serie de senzaţii şi relaţii”. Mai apoi, în mesaj, Papa se referă la dimensiunea morală a conceptului de sănătate, „care nu poate fi trecut cu vederea.” După ce a amintit de răspândirea alcoolismului, drogurilor şi SIDA, Sfântul Părinte spune: „Cât de mult din energia vieţii, cât de multe vieţi tinere pot fi salvate şi păstrate sănătoase dacă fiecare individ ar avea responsabilitatea morală să ştie să promoveze o mai bună prevenţie şi conservarea acelui bun preţios pe care noi îl numim sănătate!”
„Desigur, sănătatea nu este un bun absolut”, continuă Papa, „în special când este văzută ca o simplă bunăstare fizică, mergându-se până acolo că ea restrânge sau devine prea importantă, propunându-se sănătatea ca motiv de refuz pentru o viaţă ce vrea să se nască. Aşa se întâmplă în cazul aşa numitei `sănătăţi a reproducerii`. Cum am putea să nu recunoaştem în aceasta un concept reductiv şi deviat al sănătăţii?” Sănătatea, a subliniat Papa, „poate fi sacrificată doar pentru a atinge scopuri mai înalte, după cum se întâmplă uneori în slujba Domnului, a familiei, a semenilor sau a societăţii ca întreg.”
