Interviu: pr. Tiziano Baracco despre noua revistă pentru animatori

31.01.2005, Bacău (Catholica) - Pe 31 ianuarie, Biserica îl sărbătoreşte pe Sfântul Ioan Bosco, sfântul tinerilor şi fondatorul Congregaţiei Saleziene. Ca fii ai săi, Salezienii din România, comunităţile din Bacău şi din Constanţa, oferă cu această ocazie un dar tuturor animatorilor şi formatorilor acestora: primul număr al unei noi reviste, „ANIMATORUL după inima lui don Bosco”. Pentru a afla mai multe despre această iniţiativă, Catholica a stat de vorbă cu pr. Tiziano Baracco, din comunitatea din Bacău, cel care semnează editorialul revistei.

– Părinte Tiziano, în ziua fondatorului Congregaţiei de care aparţineţi, este lansată revista „Animatorul, după inima lui don Bosco”. Cum aţi ales acest titlu pentru noua revistă?

– Mai întâi aş explica cine este animatorul. El este un tânăr care a descoperit frumuseţea „adevărată şi plină” a vieţii sale şi a început să se pună la dispoziţia celorlalţi în parohie, în grupurile de tineri sau de copii, în timpul liber, la cateheze…, chiar şi cu cei mai nevoiaşi. De când suntem în România, noi salezienii asistăm la o minunată creştere a bunăvoinţei multora dintre ei de a se implica astfel… În acelaşi timp, simţim că există o mare nevoie ca ei să fie formaţi, să cunoască mai multe despre „animare”, să înveţe mai multe „şmecherii” ale acestei arte, mai multe jocuri, mai multe tehnici, să facă schimburi de experienţe…, să cunoască mai multe activităţi, şi – de ce nu? – mai multe rugăciuni pentru a-şi împlini „vocaţia” de a fi animatori! Aşa că ne-am gândit: „de ce să nu punem la dispoziţia tuturor animatorilor, a celor care vor să înceapă – sau care deja au început – câte ceva din spiritualitatea lui Don Bosco şi din experienţa noastră?”

Titlul a fost ales foarte simplu: este vorba – precum stă scris şi în interiorul revistei – de dorinţa de a pune la dispoziţia tuturor animatorilor marele dar pe care Don Bosco ni l-a oferit, şi anume un nou mod de animare bazat pe sistemul său „preventiv”, un sistem de educare care promovează întreaga persoană a tânărului, adică mintea, sufletului şi inima lui…; un sistem de a anima care leagă strâns viaţa zilnică şi credinţa; un sistem educativ care are o mare încredere în energiile binelui ce sunt prezente în fiecare tânăr în parte, şi în posibilitatea de a creşte spre deplina maturitate creştină şi umană… până chiar la sfinţenie. Cei care doresc să crească şi să devină astfel, în parohiile noastre, în grupurile noastre, chiar şi între ceilalţi tineri la şcoală, în oraş, cu prietenii, oriunde şi oricând, sunt animatori! Şi dacă au găsit în don Bosco un model potrivit lor, au aici un material de formare care le poate fi de folos!

– Înţelegem deci că „publicul ţintă” al noii reviste sunt animatorii. Cum veţi ajunge la acest public?

– Cred că nu numai animatorii pur şi simplu sunt destinatarii acestei noi reviste, ci şi animatorii animatorilor, adică formatorii. Aşadar, preoţii angajaţi în pastoraţia tineretului, persoanele consacrate care au, pe lângă activităţile lor obişnuite, şi un grup de animat, formatorii animatorilor în diferitele campusuri sau activităţi organizate de grupuri sau mişcări ecleziale etc. pot găsi aici un ajutor şi un îndemn în diferitele domenii ale animării. De aceea, acest prim număr a fost trimis la numeroase parohii şi congregaţii care activează în România. Dorinţa noastră este ca revista să ajungă cât mai curând în mâinile tinerilor, primii interesaţi de o astfel de propunere. Credem că – dacă va fi apreciată şi cerută – revista va fi trimisă pe viitor şi prin abonament!

– Pentru că vă ocupaţi de tineri de atâta timp, am mai avea o ultimă întrebare. Mulţi consideră că tineretul român de astăzi „nu mai are nici o şansă”? Ce credeţi, mai poate fi convins tineretul – şi daca da, cum? – să se întoarcă la formare, la lectură, la cultură, sau viitorul va fi al manelelor?

– Aş dori să spun, în numele tuturor salezienilor din România (unii sunt aici din anul 1996), că simţim o mare încredere şi o mare speranţă în ceea ce priveşte tineretul, deoarece am văzut în numeroase ocazii – în Oratoriile noastre, dar şi în parohiile unde mergem, şi la întâlnirile la care participăm – bunăvoinţa lor de a se implica cu toată inima şi cu capacitatea lor de sacrificiu pentru fericirea celor dimprejur. Am spus mai înainte că vedem dorinţa lor de a fi formaţi. Este adevărat: ei doresc să se formeze şi odată formaţi sunt capabili de adevărate minuni! Eu cred că majoritatea tinerilor – daca sunt bine îndrumaţi, dacă sunt ajutaţi să îşi dezvolte talanţii – pot da mult! Secretul – cred – stă în noi, formatorii: să fim alături de ei nu doar la Liturghie, la rugăciune… ci şi la jocuri, la distracţie, în timpul lor liber, în momentele în care ei se întâlnesc, vorbesc, râd, se ceartă, plâng, se iartă, sărbătoresc, se preocupă…, se angajează…!

Don Bosco spunea: „dacă noi vom iubi lucrurile plăcute tinerilor, tinerii vor iubi lucrurile plăcute nouă!” Un preot, o persoană consacrată, un animator cu adevărat alături de tineri în viaţa lor zilnică îi va face capabili şi de orice sacrificiu. Pentru că îi va ajuta să descopere binele lor adevărat! Tinerii îşi trăiesc viaţa din plin! Şi dacă o descoperă bună şi demnă de sacrificiu, sunt dispuşi să îl facă cu mare generozitate. Bucuria pe care o trăiesc – atât de simplă pentru ei – îi face să depăşească sacrificiul mai uşor!