Interviu: „Un gest ilicit şi imoral” (II)

22.01.2005, Iaşi (Catholica) - Cazul Adrianei Iliescu, mamă la 67 de ani a unui copil apărut prin fertilizare in vitro, este deja bine cunoscut publicului român, şi nu numai. Au existat numeroase reacţii, pro şi contra unui astfel de gest. Catholica a stat de vorbă cu PS Aurel Percă, Episcopul auxiliar al Diecezei de Iaşi, licenţiat în teologie morală la Roma, la Academia Alfonsiană, pentru a afla un punct de vedere catolic asupra problemei în discuţie. Interviul a fost împărţit în două părţi, astăzi ultima parte.

– Spuneaţi în prima parte a interviului că Adriana Iliescu a fost o mamă surogat. Ne puteţi explica ce înseamnă şi în ce constă gravitatea acestei posturi?

– Ruperea legăturii dintre viaţa conjugală şi procreaţie devine şi mai gravă şi complexă atunci când se asociază existenţei ca mamă surogat (cea care oferă sânul ei purtării unui embrion şi care nu are nimic din fiinţa ei). De aceea este inacceptabilă din punct de vedere moral maternitatea „surogat”: ea este contrară unităţii căsătoriei şi demnităţii procreării persoanei umane. Apoi aici sunt în joc: identitatea biologică şi identitatea psihologică şi juridică a embrionului; manipularea corporalităţii copilului care primeşte patrimoniul genetic de la două persoane absolut străine. Fiecare copil are dreptul de a şti cine sunt părinţii lui; copilul care se naşte în acest fel, din punct de vedere psihologic, îi va fi imposibil realizeze o dificilă „identificare” cu tatăl.

– Dar cu copilul rezultat ce credeţi că se va întâmpla? Mă gândesc în primul rând la modul în care va fi privit, la modul în care este deja privit de unii…

– Cât priveşte copilul deja născut, desigur că nu are nici o vină şi nici nu poate fi condamnat din cauza unui gest „aventurier” al unei mame, care a voit cu orice preţ să aibă un copil, chiar la o vârstă când nu există suficiente garanţii pentru a duce la îndeplinire o obligaţie pe care şi-o asumă, atunci când aduce un copil pe lume. Sper că acest copil nu va fi traumatizat mai târziu de modul cum a fost adus pe lume şi că odată cu trecerea timpului totul va intra într-un ritm normal, găsindu-se modalităţi de garantare a unei creşteri şi educaţii demne de o persoană.

– Gândindu-ne acum la femeile care nu pot avea copii, dar care doresc foarte mult să fie mame, ce le spune acestora Biserica?

– Femeilor care nu pot avea copii şi ar fi tentate să recurgă la asemenea tehnici de „reproducere”, le amintesc învăţătura Bisericii sintetiză în Catehismul Bisericii Catolice: „Evanghelia arată că sterilitatea fizică nu este un rău absolut. Soţii care, după ce au epuizat remediile medicale legitime, suferă de sterilitate, se vor uni cu Crucea Domnului, izvorul a toată rodnicia spirituală. Ei îşi pot manifesta generozitatea adoptând copii părăsiţi sau împlinind slujiri exigente faţă de aproapele” (CBC 2379). Când există motivaţii puternice de credinţă, orice dorinţă de a avea un copil „cu orice preţ”, se poate rezolva foarte uşor prin asemenea gesturi, aşa cum multe femei de bună voinţa au dovedit că se pot „împlini” ca femei şi mame pline de generozitate.