PS Petru Gherghel – Pastorala de Crăciun 2004
23.12.2004, Iaşi (Catholica) - La sfârşitul Adventului din acest an, prin intermediul Scrisorii sale pastorale cu ocazia Crăciunului 2004, PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, aminteşte faptul că „Biserica, în tot timpul Adventului, ne-a îndemnat să sperăm şi să ne rugăm pentru că Domnul va veni şi nu va întârzia; va aduce pe pământ pacea şi binecuvântarea sa; el va fi Emanuel, aşteptatul popoarelor şi eliberatorul lor; el ne va mântui şi ne va îmbucura cu prezenţa sa.”
Vorbind despre Vestea minunată a naşterii, PS Petru subliniază faptul că „Primii care au aflat despre această naştere au fost oamenii simpli din jurul Betleemului, păstorii, care au auzit în noapte cântarea îngerilor şi îndemnul de a merge şi de a-l vedea în peştera săracă de la marginea Betleemului, aşezat pe paie şi înconjurat de animale. (…) Isus se naşte între oameni, în Betleem, care în traducere înseamnă casa pâinii. Se naşte în sărăcie, în mijlocul oamenilor simpli pe care îi îndrăgeşte şi pe care-i îmbucură cu prezenţa sa.”
Numindu-l pe Isus „pâinea vieţii coborâtă din cer la Betleem, în casa pâinii”, Preasfinţia Sa arată că întreaga Lui activitate, „de la Betleem până la Ierusalim, de la Cenacol până pe cruce şi apoi din mormânt până în slava învierii”, este străbătută de „un crez şi un plan: să le fie tuturor oamenilor un adevărat mântuitor, un izbăvitor şi un eliberator, să le hrănească sufletele cu adevărata hrană, pâinea coborâtă din cer. Predicile, activitatea şi peregrinările sale prin toată Ţara Sfântă scot în evidenţă planul cu care a intrat în lume şi cu care a ieşit din această lume întorcându-se în slavă. El s-a oferit să devină pentru toţi hrană şi băutură, dăruindu-se pe sine şi devenind, cum va anunţa în timpul vieţii sale, adevărată mâncare.”
„Întâlnindu-l de Crăciun în peştera din Betleem, admirându-i chipul sub pomul din casele noastre sau aşezat lângă altarele din bisericile noastre, vrem să ne manifestăm bucuria şi să ne reînnoim credinţa că acelaşi prunc este prezent în taina altarului şi că el rămâne cu noi, oamenii, până la sfârşitul veacurilor.” Episcopul de Iaşi îşi încheie pastorala cu invitaţia adresată preoţilor, persoanelor consacrate, credincioşilor: „să-l admiraţi cu ochii sufletului pe prunc şi, mulţumindu-i că a venit pe pământ, să-l implorăm cu toţii, aşa cum au făcut-o cei doi ucenici la Emaus, şi să-i spunem din toată inima: Rămâi cu noi / Doamne Isuse, prunc divin, / până la sfârşitul veacurilor, / căci tu singur eşti speranţa / şi bucuria noastră. Amin”.
