Memoriile din închisoare ale fraţilor Boilă

21.12.2004, Cluj-Napoca (Catholica) - În ziua de vineri, 17 decembrie 2004, de la ora 17, la Biblioteca Judeţeană Octavian Goga din Cluj-Napoca, a avut loc lansarea a două cărţi de memorii din închisorile comuniste. Este vorba despre lucrările scrise de doi fraţi: pr. Matei Boilă a scris „Gratii luminând”, iar dr. Ioan Z. Boilă „Ziduri cu ferestre spre cer”, ambele apărute la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş. Lansarea a fost însoţită de un mic concert al corului Laudatio al studenţilor teologi de la Institutul Teologic Greco-Catolic Sf. Ioan Evanghelistul din Cluj-Napoca.

La lansarea acestor cărţi au luat cuvântul autorii lor, precum şi dr. Alin Tat, profesor de filosofie la Institutul Sf. Ioan Evanghelistul; pr. Silviu Hodiş, directorul Editurii Galaxia Gutenberg; şi preoţii Ioan Vasile Botiza şi Tertulian Langa. Părintele Langa a prezentat cartea pr. Boilă, iar pr. Botiza pe cea a doctorului Boilă. „Ca vechi şi consumat client al temniţelor comuniste”, a spus pr. Tertulian, după ce a ieşit din ele, „pentru a nu îmi dilua climatul sfânt al suferinţei am căutat să strâng şi să citesc tot ce s-a scris despre istoria trăirilor în iadul comunist”.

„În numele acestor experienţe trăite şi citite, acum când facem împreună lansarea unor minunate cărţi, cristale de lumină, poate micuţe, dar care ne răsfrâng largi ceruri de adevăr şi crez, pot să afirm în faţa Dvs. că-n tot ce am citit nu am găsit, sub pană românească, o mai temeinică fundamentare şi explicitare, pentru poporul necunoscător, a răului manifestat atroce, sub forma dictaturii comuniste”. Astfel, pr. Matei „a desconspirat ceea ce majoritatea tace sau nu întrezăreşte: păcatul luciferic, adică negarea autorităţii Dumnezeirii creatoare şi nesupunerea orgoliului în faţa aurorităţii şi a perfecţiunii”.

Părintele Langa a adăugat şi câteva cuvinte despre dr. Boilă, deoarece au fost împreună în locul „de unde a `evadat` de atâtea ori spre cer, cu aripi de rugăciune şi de milă, Ioan Boilă, cel care devenise medic, prin iubire, mai înainte de a-şi lua Diploma. N-avea spital şi nici medicamente; de atâtea ori n-avea un pat, o faşă sau săpun, avea însă un panaceu universal, de variate folosinţe: credinţa, iubirea, mila şi rugăciunea care-i făceau detenţia sfânt câmp de apostolie sfântă. Bolnavii netratataţi de medici intrau pe mâna acelui pe care mi-l denumeau `Îngerul bolnavilor` şi `Îngerul bunătăţii`.”