PS Ioan Şişeştean – Pastorala de Crăciun 2004

20.12.2004, Baia Mare (Catholica) - Scrisoarea pastorală de Sărbătoarea Naşterii Domnului 2004 a PS Ioan Şişeştean, Episcop greco-catolic de Maramureş, se bazează pe Pastorala din ziua de Crăciun a anului 1931 a predecesorului său Episcop Dr. Alexandru Rusu, care a fost omagiat în luna noiembrie a acestui an la nivel eparhial şi universitar. „La acest Crăciun vă propun să ascultaţi cu emoţie propriile sale cuvinte, transmise cu decenii în urmă … căci, cuvintele de atunci ale episcopului Dr. Alexandru Rusu se potrivesc atât de bine şi ceasului de faţă”, explică PS Ioan.

„Vremile deosebit de grele, prin cari trece azi […] întreaga omenire, au adus şi peste capetele noastre necazuri şi suferinţe pe cari abia suntem în stare să le purtăm. […] au întins peste toţi un văl de tristeţe nespusă, care suprimă, în atâtea părţi, până şi zâmbetul de pe faţa copiilor. În mijlocul acestor greutăţi şi necazuri fără de nume, în mijlocul atâtor amărăciuni de tot soiul, sărbătoarea Crăciunului creştin ne trimite tuturor solia mângâitoare cuprinsă în cuvintele: `Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul: Astăzi S`a născut vouă Mântuitor, Carele este Cristos Domnul, în cetatea lui David` (Lc. 2,10-11)”, spunea în 1931 Episcopul Rusu.

„`Lui Dumnezeu mărire şi pe pământ pace`: acesta e înţelesul minunat al sărbătorii Crăciunului, chemat să risipească necazul şi suferinţa din inimi, înlocuindu-le cu bucuria sfântă a Maicii Preacurate, care, înconjurată de Sf. Iosif şi de păstorii sosiţi cu de grab`, au uitat totul, pentru a se cufunda cu desăvârşire în adorarea tăcută, dar atât de mult grăitoare, a Celui născut din Fecioară. Alături de ei, stăm şi noi îngenuncheaţi sufleteşte în faţa ieslei din Peştera Bethleemului şi stăpâniţi pe de-a-ntregul de melodia cerească, ce răsună în noapte, căutăm să pătrundem, odată mai mult, înţelesul adânc al cântării.”

PS Alexandru continua: „Îngenuncheaţi în faţa Copilului dumnezeiesc, a cărui Naştere o prăznuim azi, şi însufleţiţi de vraja cântării îngereşti, pornită, în valuri de adânci mângâieri, şi în colinzile purtate în tot locul de graiul copiilor noştri, nu se poate să nu ne pătrundem cu toţii de bucuria obştească a Crăciunului, care ne îndeamnă să nu căutăm azi la necazurile şi grijile lumii acesteia, ci numai la mângâierea ce ne-o dă înfrăţirea firii dumnezeieşti cu a celei omeneşti, a măririi lui Dumnezeu, arătate în chipul acestui Copil, şi a păcii noastre sufleteşti, răsărite din peştera care-L adăposteşte.”

În finalul Pastoralei sale, PS Ioan Şişeştean subliniază faptul că Isus este prezent „până la sfârşitul veacurilor în potirul Euharistiei, ca mântuitor pentru toţi acei creştini care se vor împărtăşi cu vrednicie de Trupul şi Sângele Său, Cel prezent în Sfânta Cuminecătură. Aceasta este cea mai mare bucurie a sufletului creştin!” Episcopul reaminteşte şi faptul că „pentru ca lumea mileniului trei să cunoască să înţeleagă şi să beneficieze de acest mântuitor dar a lui Dumnezeu”, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat perioada octombrie 2004 – octombrie 2005 „Anul Euharistiei”, a trimis lumii creştine scrisoarea apostolică „Mane nobiscum, Domine” – Rămâi cu noi, Doamne!, şi a emis Enciclica „Ecclesia de Eucharistia” – despre Euharistie şi raportul ei cu Biserica. „Vă doresc Crăciun fericit şi sărbători luminate. Naşterea lui Cristos, să ne fie de folos”, îşi încheie PS Ioan Scrisoarea pastorală.