Foamea de Euharistie a omului şi a lumii (III)

01.07.2004, Vatican (Catholica) - Difuzăm astăzi cea de-a treia parte şi ultima a interviului acordat agenţiei AsiaNews de către Cardinalul slovac Jozef Tomko, preşedintele Congresului Euharistic Internaţional, care aici prezintă câteva consideraţii legate de Euharistie.

– Liturghia este adesea o celebrare a „noastră înşine” şi nu a Celui care este prezent…

– Fiecare Congres Euharistic constituie un apel la Liturghii demne şi decente, în prezenţa lui Isus. Este un apel concret la realităţile fundamentale, la jertfa lui Isus Cristos, El care este cel mai preţios dar făcut lumii. De aceea Liturghia nu este un joc, şi nici o simplă reprezentaţie teatrală, lansarea unei activităţi sociale, ci re-prezentarea dramei mântuitoare a Calvarului, re-prezentare ca amintire biblică şi mistică. Însă mistic nu indică doar ceva simbolic, ceva aproape fals, departe de adevăr. Sacramentul exprimă o realitate vie. În Enciclica sa despre Euharistie, Papa Ioan Paul al II-lea face apel la demnitatea celebrării. La Guadalajara, vom sublinia mult acest concept al Liturghiei „decente”.

– Ne puteţi împărtăşi alte amintiri personale legate de Euharistie?

– Există una foarte strălucitoare între amintirile mele: Sfântul Părinte. În Enciclica despre Euharistie, el compară Împărtăşania şi tăcerea care urmează după Împărtăşanie cu „a ne aşeza capul nostru pe umărul lui Isus”, vorbind, ascultând, lăsându-ne mângâiaţi…

Pot spune că în cei 55 de ani de preoţie ai mei, şi de Liturghie zilnică, Euharistia a fost întotdeauna o hrană pentru mine. Sunt mişcat pentru totdeauna de cuvintele lui Isus: cel care mă mănâncă pe mine va avea viaţă. Aceasta înseamnă înainte de toate că a ne hrăni cu Cristos ne dă viaţă, ne susţine. Dar şi că cel care se hrăneşte cu Cristos trăieşte datorită lui Cristos.

Aş mai adăuga că Liturghia pe care am celebrat-o întotdeauna, chiar şi înainte de a fi prefect la Propaganda Fide, a fost o Liturghie pentru poporul lui Dumnezeu care trăieşte în întreaga lume. Cred că trebuie să dăm o nouă forţă practicii de vizitare a Preasfântului Sacrament. În timpul său, Sf. Alfons a scris chiar cărticele pentru a ajuta dialogul individual cu Isus Cristos.

– Euharistia este o problemă „inter-eclesială”, de credinţă internă, sau se face simţită, din punct de vedere social şi cultural, în lumea exterioară?

– Ar fi de ajuns să ne întrebăm: mai are lumea nevoie de Dumnezeu, are nevoie de un semn atât de clar al prezenţei sale cum este Euharistia? Are lumea nevoie de credinţă? Vin dintr-o ţară fostă comunistă, care se confruntă cu o schimbare în credinţă. Odinioară, viaţa era poate mai uşoară: Biserica se confrunta cu un materialism ateist şi ostil. Aceasta făcea ca binele şi răul să fie foarte clare; Biserica a suferit mai mult, dar totul era mai clar. Astăzi ne confruntăm cu un materialism agnostic apusean, care pare să înoate în prosperitate, dar în interior este nefericit şi disperat. Nici măcar nu îşi pune problema existenţei lui Dumnezeu – lumea comunistă atee cel puţin se opunea la această idee. Acest agnosticism are categoric nevoie de Euharistie, care hrăneşte sufletul: de aceasta are nevoie societatea noastră lipsită de viaţă şi de credinţă.

Euharistia realizează un nou mediu social: creează şi transformă vieţi, dă un sentiment de împlinire, dă un sens existenţei, şi astfel nu vor mai fi căutate sinuciderile, drogurile, paradisurile artificiale. Euharistia poate să dea atât de mult lumii. În acest sens, caracterul internaţional al Congreselor Euharistice aduce în faţa ochilor o nouă lume, o lume centrată în jurul Răscumpărătorului său, o lume care nu caută războiul, ci împărtăşeşte ceea ce are şi ceea ce este. Euharistia reechilibrează omul, care are nevoie să se schimbe.